Marcu 15 BIV2014

1. Când zorii au îndepărtat Al nopții văl întunecat, Cei mai de seamă din preoți, Cu cărturarii și cu toți Membrii Soborului, veniră, Degrabă, și se sfătuiră. Iisus a fost, apoi, legat Și dat pe mâna lui Pilat.

2. Acesta, binevoitor, „Ești Rege al Iudeilor?” – L-a întrebat. „Da, sunt!” – a spus, Privindu-l țintă-n ochi, Iisus.

3. De multe, fost-a acuzat, De preoți, dar n-a ripostat.

4. „I-auzi pe-acești oameni ce zic? Tu nu ai, de răspuns, nimic?” – L-a întrebat Pilat. Iisus, Nici un cuvânt, însă, n-a spus,

5. Lăsându-l, astfel, pe Pilat, Peste măsură de mirat.

6. Când Paștele se prăznuia, Pilat, mereu, obișnuia, A slobozi noroadelor, Un condamnat, pe voia lor.

7. Atunci, zăcea în închisoare, Un om, numit Baraba, care, Într-o răscoală, a ucis Pe cineva, fiind închis.

8. Gloata ceru, de la Pilat, Ca să îi dea un condamnat, Așa cum datina era.

9. „Pe cine vreți a ‘libera?” – A zis Pilat, către popor. „Pe Regele Iudeilor?”

10. În acest fel, el a vorbit, Știind cât e de pizmuit Iisus, de către cărturari, Bătrâni și preoții cei mari, Și că doar pizma i-a-ndemnat, Pe a lui mână, de L-au dat.

11. Dar preoții cei mai de seamă – Care-ncepură să se teamă Că ar putea fi scos Iisus, Din temniță – gloatei i-au spus Să ceară-a fi eliberat Baraba, de către Pilat.

12. „Acum, să-mi spuneți, ce doriți Să-i fac, Celui ce Îl numiți Drept „Rege al Iudeilor”?” – A zis Pilat, către popor.

13. Întreg norodul a răcnit: „Vrem ca să fie răstignit!”

14. „Dar ce-a făcut?” – zise Pilat. „Să-L răstignești!” – gloata-a strigat.

15. Voind a fi pe placul lor, Pilat – marele dregător – Dorința, le-a îndeplinit. Baraba fost-a slobozit, Și-n timpu-acesta, pe Iisus, Să-L bată cu nuiele-a pus, ‘Nainte de-a fi răstignit.

16. Ostași-atunci, L-au îmbrâncit În curtea marelui palat

17. Și-n purpură L-au îmbrăcat. Au împletit și o cunună, De spini, pe cap, ca să I-o pună.

18. Apoi, toți au strigat, râzând: „Cu plecăciune!”, și, pe rând I-au zis: „Mărite Împărat, Peste Iudei, înscăunat!”

19. În cap, c-o trestie-L loveau, De câte ori îngenuncheau În fața Lui. Când, în sfârșit,

20. Batjocurile-au isprăvit, De purpură L-au dezbrăcat, Cu haina Lui L-au îmbrăcat, Iar când fu totul pregătit, L-au dus să fie răstignit.

21. Să ducă crucea lui Iisus, Ostașii, pe un om l-au pus. Acesta, Simon, se numea Și în Cirena locuia. El, doi feciori, a dobândit: Pe Alexandru, la primit, Întâiul, și a fost urmat De cel cari, Ruf, era chemat. Convoiul a pornit la drum, Iar Simon Îi ducea, acum, Crucea, care L-a apăsat,

22. Și-ncet, pe coastă, a urcat. Dealul acela se numea „Golgota” și se întindea Aproape de Ierusalim, Iar al său numele îl găsim Al „Căpățânii”-n tălmăcire.

23. Pe dealu-acela, avem știre Că, lui Iisus, să bea, I-au dat – Soldații – vin amestecat Cu smirnă, însă, El n-a vrut – Capul Și-a-ntors și n-a băut.

24. Pe cruce-apoi, L-au răstignit, Și hainele-I le-au împărțit, Trăgând la sorți, ca fiecare, Să poată ști ce parte are.

25. La ceasu-al treilea, a fost dus, Pe deal, de către-ostași, Iisus.

26. De-asupra crucii, un soldat, O însemnare-a așezat, Pe care fost-a scrijelită Vina ce Îi era găsită. Norodul, cari pe deal s-a dus, Putea citi scrisul: „Iisus, Împărat al Iudeilor”.

27. Pe dealul Căpățânilor, Lângă Iisus, au răstignit Și doi tâlhari. S-au potrivit, Unul în dreapta lui Iisus, Iar celălalt, la stânga-I pus.

28. Astfel, Scriptura s-a-mplinit: „În rând cu cel nelegiuit, Cel ce era nevinovat, Acuma, este așezat”.

29. Toți trecătorii Îl priveau Și, batjocoritori, ziceau: „Tu, care-ai zis că Templu-l strici Și în trei zile îl ridici,

30. Acum, ai face foarte bine, Dacă Te-ai mântui pe Tine Și, de pe cruce-ai să pogori. Haide! Sau, poate vrei să mori?!”

31. La fel, și preoții cei mari, Cu-ai lor bătrâni și cărturari, Își băteau joc de El, zicând: „Pe mulți i-a mântuit, dar când, Chiar El trebuie mântuit,

32. Nu poate! Dacă S-a numit „Hristos”, „Rege-al lui Israel”, Coboare, și vom crede-n El!” Chiar și tâlharii condamnați, Atuncea, și crucificați – Deși același chin răbdau – Tot în batjocură-I vorbeau.

33. De la ceasul al șaselea Și până la al nouălea, Un văl de beznă s-a întins Și toată țara a cuprins.

34. Când ceasu-al nouălea s-a dus, Cu glas tare, strigă Iisus – Menit să-nfrunte-ai vremii ani – „O, Eloi! Lama Sabactani!” Aceasta-nseamnă, tălmăcit, „Doamne, de ce M-ai părăsit?”

35. Unii, din cei care stăteau, Acolo și, la El, priveau, Au zis: „Dar asta, ce să fie?! Sigur, îl strigă pe Ilie!”

36. Degrabă, cineva s-a dus Și un burete a adus, Pe care-ntâi l-a înmuiat Bine-n oțet. L-a ridicat – Fiind într-o trestie pus – Să poată bea, din el, Iisus.

37. Dar El n-a vrut, ci-a mai strigat Odat’, și-apoi, Duhul Și-a dat.

38. Perdeaua-n Templu așezată, În două fost-a sfâșiată.

39. Sutașul care L-a păzit, A spus, văzând că a murit: „A fost, precum a zis mereu: A fost, Fiul lui Dumnezeu.”

40. Multe femei, pe deal, erau – Mai la oparte – și priveau La cele ce s-au întâmplat. Printre acelea, s-au aflat: Maria – ea se mai numea Și Magdalina; o-nsoțea Maria – a lui Iacov mamă, Și a lui Iose; fără teamă, De ele, s-a alăturat Și Salome. Ele-au plecat,

41. Din Galileea, cu Iisus. Și din Ierusalim s-au dus, Multe femei, să-L însoțească Și, ne-ncetat, să Îi slujească.

42. Când înserarea s-a lăsat – Fiind ‘nainte de Sabat –

43. Un om, acolo, a sosit. Acela, Iosif, s-a numit, Și locuia-n Arimateea. El ocupa, în vremea ‘ceea, Locul de sfetnic, în Sobor. Omul acela, răbdător, Pe lume, aștepta să vie, A Domnului Împărăție. Deci Iosif, la Pilat, s-a dus, Să ceară trupul lui Iisus.

44. Pilat s-a minunat, aflând Că a murit, așa curând. Ne-ncrezător, el l-a chemat Pe-al său sutaș și-a întrebat, Dacă Iisus, chiar, a murit.

45. Sutașul i-a istorisit Tot ceea ce s-a întâmplat. Fiind, astfel, încredințat De moartea Lui, a poruncit, Lui Iosif, a-i fi dăruit Trupul. Acesta L-a luat,

46. De pe-a Lui cruce; L-a-nfășat Cu in, din pânză nepătată – Nouă, atuncea cumpărată – Punându-L într-o grotă-adâncă – Într-un mormânt săpat în stâncă. O piatră mare-a prăvălit, Drept ușă, Celui adormit.

47. Maria Magdalina sta Și-n jur, atentă, se uita, Fiind cu cealaltă Marie – Mama lui Iose – ca să știe Unde-L va duce pe Iisus Și, în ce loc, El va fi pus.