Marcu 6 BVA

1. Isus a plecat de-acolo și a ajuns în zona Sa natală. Discipolii Lui au mers după El.

2. În ziua de Sabat, a început să învețe oamenii care veniseră în sinagogă. Mulți se mirau auzindu-L; și ziceau: „Care este sursa acestei înțelepciuni pe care o posedă El? Sau cum se explică minunile pe care le face?

3. Oare nu este El fiul tâmplarului și al Mariei? Nu are ca frați pe Iacov, pe Iose, pe Iuda și pe Simon? Și nu locuiesc aici, în zonă, surorile Lui?” Toate aceste lucruri Îl făcuseră pe Isus să fie un caz dificil pentru ei.

4. Dar El le-a zis: „Un profet este subapreciat doar în patria lui, între rudele lui și între membrii familiei din care provine el.”

5. Nu a putut să facă nicio minune acolo. Doar a vindecat câțiva bolnavi punându-Și mâinile peste ei.

6. Și era foarte surprins de necredința locuitorilor acelei zone. Isus parcurgea satele din jur și învăța pe foarte mulți oameni.

7. În acea perioadă, i-a chemat la Sine pe cei doisprezece discipoli ai Săi și i-a trimis câte doi (în misiune). Le-a conferit autoritate pe care să o exercite împotriva demonilor

8. și le-a ordonat să nu aibă la ei niciun toiag, nici pâine, nici sac pentru alimente și nici bani de aramă;

9. să se încalțe cu sandale și să nu aibă două feluri de haine cu ei.

10. Apoi le-a mai zis: „Să nu vă schimbați gazda; ci să rămâneți acolo unde veți fi primiți, până veți pleca din acea zonă.

11. Iar dacă în vreun loc nu veți fi bine primiți și nici luați în considerare, să plecați de acolo scuturând praful de pe sandalele voastre. Acesta va fi ca o probă împotriva lor în momentul când va avea loc Judecata. Să știți că atunci, la Judecată, chiar și pedeapsa Sodomei și a Gomorei va fi mai mică decât cea care le va fi administrată lor.”

12. Discipolii au plecat și au predicat pocăința.

13. Făceau multe exorcizări și vindecau mulți bolnavi pe care îi ungeau cu ulei.

14. Tetrarhul Irod, auzind vorbindu-se despre Isus care era un nume foarte cunoscut printre evrei, a zis: „Singura mea explicație cu privire la acest om este aceea că Ioan Botezătorul a înviat. Altfel nu pot înțelege sursa puterilor Lui miraculoase!”

15. Alții ziceau: „Este Ilie.” Iar alții susțineau că, de fapt, este unul dintre profeți.

16. Totuși, Irod repeta: „Eu i-am tăiat capul lui Ioan Botezătorul; și acum a înviat!”

17. Era obsedat de această ipoteză pentru că își tot amintea cum procedase cu Ioan. Îl arestase și îl băgase în închisoare din cauza Irodiadei care era, de fapt, soția fratelui lui, numit Filip.

18. Ioan îi spusese lui Irod: „Nu îți este permis să te comporți ca soț față de aceea care, de fapt, este soția fratelui tău!”

19. Irodiada era foarte indignată și l-ar fi omorât pe Ioan;

20. dar încă nu putea să își vadă planul pus în aplicare atât timp cât Irod se temea de Ioan, fiind convins că acesta este un om corect și sfânt. Îi acorda protecția lui, iar când îi asculta mesajele, era provocat de el pentru unele decizii; dar evita luarea lor de mai mult timp. În ciuda faptului că Irod îl agrea pe Ioan,

21. planul Irodiadei a găsit un moment favorabil pentru punerea lui în aplicare, chiar când tetrarhul își sărbătorea ziua de naștere. Atunci el organizase o petrecere la care își invitase subalternii din armată și prietenii-colegi cu care guverna provincia Galileea.

22. La petrecere a participat și fata Irodiadei. Ea a dansat astfel încât a primit multe aplauze și aprecieri pozitive atât din partea lui Irod, cât și din partea oaspeților lui. Tetrarhul a zis fetei: „Îți voi oferi orice îmi vei cere!”

23. Apoi a adăugat jurându-i: „Sunt dispus să îți dau chiar și jumătate din administrația mea!”

24. Ieșind, fata s-a consultat cu mama ei, pe care a întrebat-o: „Ce să îi cer?” Iar Irodiada i-a răspuns: „Cere-i capul lui Ioan Botezătorul!”

25. Fata s-a grăbit să vină la tetrarh, prezentându-i următoarea cerere: „Vreau să îmi dai imediat capul lui Ioan Botezătorul pe o farfurie!”

26. Irod a fost foarte dezamăgit; dar din cauza jurământului și pentru a arăta oaspeților că își respectă promisiunile, nu a putut să o refuze.

27. A trimis la închisoare un soldat dintre cei care făceau serviciul de pază, cu ordinul de a aduce capul lui Ioan Botezătorul. Soldatul s-a dus și i-a tăiat capul lui Ioan în închisoare.

28. Apoi l-a adus pe o farfurie, l-a dat fetei; iar fata l-a dat mamei ei…

29. Auzind ce s-a întâmplat, discipolii lui Ioan au venit, i-au luat corpul și i l-au pus într-un mormânt.

30. Apostolii s-au adunat la Isus și I-au relatat tot ce făcuseră și tot ce îi învățaseră pe oameni.

31. Isus le-a zis: „Veniți singuri separat, într-un loc liniștit și odihniți-vă puțin.” A spus acest lucru pentru că din cauza suprasolicitării lor, nu aveau timp nici să mănânce.

32. Au plecat cu barca, intenționând să se retragă într-un loc mai nepopulat, unde să fie numai ei singuri.

33. Dar oamenii i-au observat plecând; și pentru că i-au cunoscut, au alergat pe jos din toate orașele și au venit înaintea lor în locul unde intenționau ei să ajungă.

34. Când a coborât din barcă, Isus a văzut o mare mulțime de oameni. I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca niște oi fără păstor; și a început să îi învețe multe lucruri.

35. Ziua aproape trecuse. Atunci discipolii Lui s-au apropiat de El și I-au zis: „Această zonă este nepopulată, iar ziua aproape a trecut.

36. Oferă oamenilor ocazia să plece în localitățile din jur, ca să își cumpere pâine; pentru că nu au ce să mănânce.”

37. Isus le-a răspuns: „Dați-le voi să mănânce!” Dar ei I-au zis: „Vrei să spui că îi vom putea hrăni cu pâinea pe care o vom cumpăra cu cei două sute de dinari?”

38. Isus le-a zis: „Mergeți printre oamenii adunați și vedeți câte pâini există aici, în zonă!” Ei s-au dus să constate câte pâini au oamenii; și au venit cu următorul răspuns: „Avem cinci pâini și doi pești!”.

39. Atunci Isus a spus discipolilor Lui să ceară oamenilor să stea jos pe iarbă în grupuri.

40. Astfel s-au format grupuri de câte o sută și de câte cincizeci de persoane.

41. El a luat cele cinci pâini și cei doi pești. Cu ochii îndreptați spre cer, a rostit benedicțiunea; și apoi, rupând pâinile, le-a dat discipolilor, pentru ca ei să le împartă mulțimii de oameni. A procedat la fel și cu peștii, împărțindu-i tuturor.

42. Toți au mâncat și s-au săturat.

43. În final, resturile din pâini și din pești au fost adunate în douăsprezece coșuri.

44. Între cei care mâncaseră, au fost cinci mii de bărbați.

45. Isus i-a determinat pe discipolii Săi să urce în barcă și să traverseze imediat, înaintea Lui, pe celălalt mal, în zona Betsaida. În acest timp, El intenționa să ofere oamenilor posibilitatea să plece acasă.

46. După ce Și-a luat rămas bun de la mulțimile de oameni, Isus S-a dus pe munte ca să Se roage.

47. Când s-a înserat, barca era în mijlocul mării, iar Isus era singur pe mal.

48. A văzut că discipolii Lui vâsleau cu mare dificultate, pentru că vântul bătea din față. Chiar în timpul când își efectua serviciul nocturn de pază a patra gardă, Isus a mers spre ei, călcând peste apă. Intenționa să treacă pe lângă ei;

49. dar discipolii, având impresia că văd o fantomă care umblă pe mare, au țipat.

50. Gestul lor a fost cauzat de faptul că s-au speriat. Dar Isus le-a vorbit imediat, zicându-le: „Curaj! Sunt Eu; nu vă temeți!”

51. Apoi a urcat la ei în barcă, iar vântul nu a mai bătut. Ei au rămas foarte surprinși de cele întâmplate,

52. pentru că fiind insensibili și nereceptivi, nu înțeleseseră mesajul care le fusese transmis odată cu înmulțirea (recentă a) pâinilor și a peștilor.

53. După ce au traversat marea, au ajuns cu barca pe malul localității Ghenezaret.

54. Când au coborât din barcă, oamenii L-au recunoscut imediat pe Isus.

55. Alergând prin localitățile învecinate și pe tot traseul pe care auzeau că trecea Isus, aduceau bolnavii la El.

56. Aceștia, fiind puși în drumul Lui, Îl rugau să le permită doar să se atingă de marginea de jos a hainelor Sale. Și toți câți procedau astfel, erau vindecați.