Marcu 6 VBRC2020

1. Apoi a ieșit de acolo și a venit în locul lui natal, iar discipolii îl urmau.

2. Fiind [zi de] sâmbătă, [Isus] a început să învețe în sinagogă și mulți dintre cei care îl ascultau se mirau, spunând: „De unde toate acestea? Și ce este această înțelepciune care i s-a dat și aceste minuni care se fac prin mâinile lui?

3. Nu este oare acesta lemnarul, fiul Mariei, fratele lui Iacób, al lui Ióses, al lui Iúda și Símon? Și surorile lui nu sunt oare aici, la noi?”. Și se scandalizau de el.

4. Dar Isus le-a zis: „Un profet nu este disprețuit decât în patria lui, printre rudele sale și în casa lui”.

5. Și nu a putut face acolo nicio minune, decât doar și-a pus mâinile peste câțiva bolnavi și i-a vindecat.

6. Și se mira de necredința lor. Apoi, cutreiera satele din jur învățând.

7. I-a chemat pe cei doisprezece și a început să-i trimită doi câte doi și le-a dat putere asupra duhurilor necurate.

8. Le-a poruncit să nu ia nimic pentru drum, decât un toiag: nici pâine, nici desagă, nici bani la cingătoare,

9. dar încălțați cu sandale și: „Să nu purtați două tunici!”.

10. Apoi le-a spus: „Dacă intrați într-o casă, rămâneți acolo până când veți pleca din locul acela,

11. iar dacă nu veți fi primiți în vreun loc și nu vă vor asculta, plecând de acolo, scuturați praful de pe picioarele voastre ca mărturie împotriva lor!”.

12. Ei au ieșit și au predicat ca [oamenii] să se convertească.

13. Și scoteau mulți diavoli, ungeau cu untdelemn mulți bolnavi și-i vindecau.

14. Regele Iród a auzit de el, căci numele lui devenise cunoscut și se spunea: „Ioan Botezătorul a înviat din morți și de aceea puterea minunilor lucrează în el”.

15. Alții, însă, spuneau: „Este Ilíe”, iar alții spuneau: „Este un profet ca unul dintre profeți”.

16. Auzind, Iród a zis: „Ioan, pe care eu l-am decapitat, acesta a înviat”.

17. Căci însuși Iród trimisese ca să-l prindă pe Ioan și să-l lege în închisoare din cauza Irodiádei, soția fratelui său, Fílip, pe care o luase în căsătorie.

18. Pentru că Ioan îi spusese lui Iród: „Nu-ți este permis s-o ai pe soția fratelui tău”.

19. Iar Irodiáda îl ura și voia să-l omoare, dar nu putea,

20. pentru că Iród se temea de Ioan, știindu-l om drept și sfânt, și îl ocrotea. Când îl asculta era foarte stingherit, dar îl asculta cu plăcere.

21. A venit însă o zi prielnică atunci când Iród, cu ocazia aniversării zilei sale de naștere, a făcut un ospăț pentru demnitarii săi, pentru ofițeri și cei mai de vază din Galiléea.

22. Intrând, fiica Irodiádei a dansat și i-a plăcut lui Iród și comesenilor lui. Atunci, regele i-a zis fetei: „Cere-mi orice vrei și îți voi da!”.

23. Și i-a jurat: „Ceea ce îmi vei cere, îți voi da, până la jumătate din regatul meu”.

24. Atunci ea, ieșind, i-a spus mamei sale: „Ce să cer?”. [Aceasta] i-a zis: „Capul lui Ioan Botezătorul”.

25. Și, îndată, intrând în mare grabă la rege, i-a cerut: „Vreau să-mi dai imediat pe tavă capul lui Ioan Botezătorul”.

26. Regele s-a întristat foarte mult. Dar, din cauza jurământului și a comesenilor, nu a voit s-o refuze.

27. Regele a trimis un executor și i-a poruncit să-i aducă îndată capul lui Ioan. Acela s-a dus, l-a decapitat în închisoare

28. și a adus capul pe tavă, l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale.

29. Când au auzit discipolii lui, au venit, i-au luat trupul și l-au pus în mormânt.

30. Apostolii s-au adunat la Isus și i-au povestit toate câte au făcut și au învățat.

31. Atunci el le-a spus: „Veniți deoparte, într-un loc retras, și odihniți-vă puțin!”; pentru că mulți veneau și plecau și nu aveau timp nici măcar să mănânce.

32. Au plecat cu o barcă spre un loc pustiu, ei singuri.

33. Mulți i-au văzut plecând și și-au dat seama. Au mers deci pe jos din toate cetățile și, alergând într-acolo, au ajuns înaintea lor.

34. Coborând, [Isus] a văzut o mare mulțime și i s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca oile care nu au păstor; și a început să-i învețe multe.

35. Se făcea târziu de acum. Discipolii lui s-au apropiat și i-au spus: „Locul este pustiu și s-a făcut deja târziu;

36. dă-le drumul, ca, mergând prin cătunele și satele din jur, să-și cumpere ceva ca să mănânce!”.

37. Dar el, răspunzând, le-a zis: „Dați-le voi să mănânce!”. Ei i-au zis: „Atunci, să mergem noi să cumpărăm pâine de două sute de dinári și să le dăm să mănânce?”.

38. Iar el le-a zis: „Câte pâini aveți? Mergeți și vedeți!”. După ce au aflat, i-au spus: „Cinci și doi pești”.

39. Atunci le-a poruncit să se așeze toți grupuri-grupuri pe iarba verde.

40. Și s-au așezat în grupuri de câte o sută și de câte cincizeci.

41. Luând cele cinci pâini și cei doi pești, ridicându-și ochii spre cer, a binecuvântat, a frânt pâinile și le-a dat discipolilor ca să le pună în fața lor; și a împărțit cei doi pești la toți.

42. Au mâncat toți și s-au săturat.

43. Iar ei au adunat douăsprezece coșuri pline de bucăți [de pâine] și [resturi] de pește.

44. Cei care au mâncat erau cinci mii de bărbați.

45. Îndată i-a zorit pe discipolii săi să urce în barcă și să meargă înaintea lui spre țărmul de lângă Betsáida până ce va fi dat drumul mulțimii.

46. După ce s-a despărțit de ei, a plecat pe munte ca să se roage.

47. Când s-a făcut seară, barca era în mijlocul mării, iar el, singur pe uscat.

48. Văzându-i cum se chinuiau să vâslească, deoarece vântul le era împotrivă, pe la straja a patra din noapte, a venit la ei umblând pe mare. Și voia să treacă pe lângă ei.

49. Iar ei, văzându-l că umbla pe mare, au crezut că este o fantasmă și au început să strige,

50. căci toți l-au văzut și erau îngroziți. El, însă, a vorbit îndată cu ei și le-a spus: „Curaj! Eu sunt, nu vă temeți!”.

51. Apoi, s-a urcat la ei în barcă și vântul a încetat, iar iar ei erau peste măsură de uluiți în sine,

52. căci nu înțeleseseră nimic cu privire la pâini, ci inima lor era împietrită.

53. După ce au trecut dincolo, au atins uscatul la Genezarét și au tras la țărm.

54. Când au coborât din barcă, recunoscându-l îndată,

55. unii au alergat în toată regiunea aceea și au început să-i aducă pe tărgi pe cei bolnavi oriunde auzeau că se află el.

56. Și, oriunde intra, în sate, în cetăți sau cătune, îi puneau pe cei suferinzi în piețe și-i cereau voie să-i atingă chiar și numai ciucurii hainei. Și toți cei care se atingeau de el erau salvați.