Marcu 6 VDCL

1. Și a ieșit de acolo și vine în patria sa și ucenicii lui îl urmează.

2. Și când a fost Sabatul a început să‐i învețe în sinagogă, și mulți auzindu‐l au rămas uimiți zicând: De unde are omul acesta acestea, și ce este înțelepciunea dată lui și de unde puterile de felul acesta care se fac prin mâinile lui?

3. Oare nu este acesta tâmplarul, fiul Mariei, și fratele lui Iacov și Iose și Iuda și Simon? Și nu sunt surorile lui aici la noi? Și găseau în el un prilej de poticnire.

4. Și Isus Ie‐a zis: Un proroc nu este disprețuit decât în patria lui și între rudele lui și în casa lui.

5. Și nu putea face acolo nicio putere, decât a pus mâinile peste puțini bolnavi și i‐a tămăduit.

6. Și s‐a mirat de necredința lor. Și umbla prin satele dimprejur învățăndu‐i.

7. Și a chemat la sine pe cei doisprezece și a început să‐i trimită câte doi și le‐a dat putere asupra duhurilor necurate.

8. Și le‐a poruncit să nu ia nimic pe cale decât numai un toiag, nici pâine, nici traistă, nici aramă la cingătoare,

9. ci să fie încălțați cu sandale: și, a zis el, nu îmbrăcați două haine.

10. Și le‐a zis: Oriunde veți intra în casă, rămâneți acolo, până când veți ieși de acolo.

11. Și orice loc care nu vă va primi, nici nu vor asculta de voi, când ieșiți de acolo, scuturați țărâna de sub picioarele voastre spre mărturie pentru ei.

12. Și ei au ieșit și au propovăduit ca oamenii să se pocăiască.

13. Și scoteau afară mulți draci și ungeau cu untdelemn pe mulți bolnavi și‐i tămăduiau.

14. Și împăratul Irod a auzit vorbind de el, căci numele lui se făcuse cunoscut. Și zicea: Ioan Botezătorul s‐a sculat dintre cei morți și de aceea lucrează puterile în el.

15. Iar alții ziceau: Este Ilie. Iar alții ziceau: Este un proroc, ca unul din proroci.

16. Și când a auzit Irod, zicea: Ioan al cărui cap l‐am tăiat, el s‐a sculat.

17. Căci Irod însuși trimisese și pusese mâna pe Ioan și‐l legase în închisoare pentru Irodiada, nevasta lui Filip, fratele său, fiindcă se însurase cu ea.

18. Căci Ioan zicea lui Irod: Nu ți se cade să ai pe nevasta fratelui tău.

19. Iar Irodiada avea ură pe el și voia să‐l omoare dar nu putea.

20. Căci Irod se temea de Ioan, știindu‐l bărbat drept și sfânt, și‐l ocrotea. Și când îl asculta, sta mult pe gânduri și‐l asculta cu plăcere.

21. Și a fost o zi nimerită, când Irod de ziua nașterii sale a făcut un ospăț celor mai mari ai săi și căpitanilor și fruntașilor Galileei.

22. Și când a intrat fata Irodiadei și a jucat, a plăcut lui Irod și celor ce ședeau împreună cu el la masă. Iar împăratul a zis fetei: Cere‐mi orice voiești și‐ți voi da.

23. Și i‐a jurat: Orice vei cere de la mine, îți voi da până la jumătate din împărăția mea.

24. Și ea a ieșit și a zis mamei sale: Ce să cer? Iar ea a zis: Capul lui Ioan Botezătorul.

25. Și a intrat îndată cu grabă la împăratul și a cerut zicând: Voiesc ca să‐mi dai numaidecât pe blid capul lui Ioan Botezătorul.

26. Și împăratul s‐a întristat foarte mult, dar pentru jurăminte și pentru cei ce ședeau la masă n‐a voit s‐o înlăture.

27. Și îndată împăratul a trimis pe un ostaș din garda sa și i‐a poruncit să aducă el capul lui. Și a plecat și i‐a tăiat capul în închisoare

28. și i‐a adus capul pe blid și l‐a dat fetei iar fata l‐a dat mamei sale.

29. Și când au auzit aceasta ucenicii lui, au venit și au luat trupul lui mort și l‐au pus în mormânt.

30. Și apostolii se strâng la Isus și i‐au istorisit ce făcuseră și învățaseră.

31. Și le zice: Veniți voi înșivă la o parte într‐un loc pustiu și odihniți‐vă puțin. Căci erau mulți care veneau și se duceau și n‐aveau vreme potrivită nici să mănânce.

32. Și au plecat în corabie spre un loc pustiu la o parte.

33. Și mulți i‐au văzut ducându‐se și i‐au cunoscut și au alergat acolo pe jos din toate cetățile și au sosit înaintea lor.

34. Și Isus a ieșit și a văzut multă gloată și i s‐a făcut milă de ei, căci erau ca niște oi neavând păstor și a început să‐i învețe multe.

35. Și fiindcă acum ceasul ajunsese târziu, ucenicii săi s‐au apropiat de el și ziceau: Locul este pustiu și ceasul este târziu acum.

36. Dă‐le drumul ca să se ducă în locurile dimprejur și în sate să‐și cumpere ce să mănânce.

37. Iar el a răspuns și le‐a zis: Dați‐le voi să mănânce. Și ei îi zic: Să ne ducem să cumpărăm de două sute de dinari pâini și să le dăm să mănânce?

38. Iar el le zice: Câte pâini aveți? Duceți‐vă de vedeți. Și ei când au știut, zic: Cinci și doi pești.

39. Și le‐a poruncit să‐i pună pe toți să șadă mese‐mese pe iarbă verde.

40. Și au șezut cete‐cete, câte o sută și câte cincizeci.

41. Și a luat cele cinci pâini și cei doi pești și uitându‐se spre cer, a binecuvântat și a frânt pâinile și a dat ucenicilor ca să le pună înainte și pe cei doi pești i‐a împărțit la toți.

42. Și au mâncat toți și s‐au săturat.

43. Și au luat fărâmituri douăsprezece coșuri umplute și rămășițe de la pești.

44. Și cei ce mâncaseră pâinile erau cinci mii de bărbați.

45. Și îndată a silit pe ucenicii săi să intre în corabie și să treacă înaintea lui de cealaltă parte spre Betsaida până dă drumul gloatei.

46. Și după ce s‐a despărțit de ei, a plecat pe munte să se roage.

47. Și când s‐a făcut seară, corabia era în mijlocul mării și el singur pe pământ.

48. Și văzându‐i muncindu‐se cu vâslirea, căci vântul le era protivnic, pe la a patra strajă din noapte vine la ei umblând pe mare și voia să treacă pe lângă ei.

49. Iar ei când l‐au văzut umblând pe mare, li s‐a părut că este o nălucă și au strigat tare,

50. căci toți l‐au văzut și s‐au înspăimântat. Dar el îndată a vorbit cu ei și le zice: Îndrăzniți, eu sunt; nu vă temeți.

51. Și s‐a suit la ei în corabie și vântul s‐a potolit. Și erau nespus de uimiți în ei înșiși.

52. Căci nu pricepuseră după pâini ci inima le era împietrită.

53. Și după ce au trecut dincolo, au venit pe pământul Ghenezaret, și au tras la mal.

54. Și când au ieșit din corabie, îndată l‐au cunoscut,

55. și au cutreierat tot ținutul acela și au început să aducă bolnavi pe paturi, unde auzeau că este el.

56. Și oriunde intra în sate sau cetăți sau locuri, puneau pe cei neputincioși în piețe, și‐l rugau ca ei să‐i atingă ciucurele veșmântului; și câți îl atingeau, erau scăpați.