Matei 14 VDCL

1. În vremea aceea Irod tetrarhul a auzit vestea despre Isus

2. și a zis slujitorilor săi: Acesta este Ioan Botezătorul; el s‐a sculat dintre cei morți și de aceea lucrează puterile în el.

3. Căci Irod prinsese pe Ioan, îl legase și‐l pusese în temniță pentru Irodiada, nevasta lui Filip, fratele său.

4. Căci Ioan îi zicea: Nu ți se cuvine s‐o ai pe ea.

5. Și voind să‐l omoare, se temea de gloată pentru că îl socoteau ca pe un proroc.

6. Dar când a fost ziua nașterii lui Irod, fiica Irodiadei a jucat în mijlocul tuturora și a plăcut lui Irod.

7. De aici a făgăduit cu jurământ să‐i dea orice ar cere.

8. Iar ea, împinsă de mamă‐sa: Dă‐mi, zice, aici pe blid capul lui Ioan Botezătorul.

9. Și împăratul s‐a întristat, dar pentru jurăminte și pentru cei ce ședeau împreună cu el la masă a poruncit să i‐l dea.

10. Și a trimis și a tăiat capul lui Ioan în temniță.

11. Și capul lui a fost adus pe blid și a fost dat fetei și ea l‐a dus mamei sale.

12. Și ucenicii lui au venit și au luat trupul mort și l‐au înmormântat și au venit și au dat de știre lui Isus.

13. Și când a auzit Isus, s‐a depărtat de acolo într‐o corabie într‐un loc pustiu la o parte. Și când au auzit gloatele, l‐au urmat pe jos din cetăți.

14. Și a ieșit și a văzut gloată multă și i s‐a făcut milă de ei și a tămăduit pe bolnavii lor.

15. Și când s‐a făcut seară, ucenicii s‐au apropiat de el zicând: Locul este pustiu și ceasul a trecut acum; dă drumul gloatelor ca să se ducă în sate să‐și cumpere de mâncare.

16. Dar Isus le‐a zis: N‐au trebuință să se ducă; dați‐le voi să mănânce.

17. Și ei îi zic: N‐avem aici decât cinci pâini și doi pești.

18. Și le‐a zis: Aduceți‐mi‐i aici.

19. Și a poruncit ca gloatele să șadă pe iarbă: și a luat cele cinci pâini și cei doi pești și uitându‐se spre cer a binecuvântat și a frânt și a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii gloatelor.

20. Și toți au mâncat și s‐au săturat și au strâns prisosul de fărâmituri douăsprezece coșuri pline.

21. Și cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbați, afară de femei și copii.

22. Și îndată a silit pe ucenicii săi să intre în corabie și să treacă înaintea lui de cealaltă parte până va da drumul gloatelor.

23. Și după ce a dat drumul gloatelor, s‐a suit în munte la o parte ca să se roage. Și când s‐a făcut seară, era singur acolo.

24. Iar corabia era acum în mijlocul mării, muncindu‐se de valuri deoarece vântul era potrivnic.

25. Și la a patra strajă din noapte a venit la ei umblând pe mare.

26. Și când l‐au văzut ucenicii umblând pe mare, s‐au înspăimântat, zicând: Este o nălucă. Și de frică au strigat.

27. Dar Isus îndată le‐a vorbit zicând: Îndrăzniți, eu sunt; nu vă temeți.

28. Și Petru i‐a răspuns și a zis: Doamne, dacă ești tu, poruncește să vin la tine pe ape.

29. Și el a zis: Vino. Și Petru s‐a pogorât din corabie și umbla pe ape ca să vină la Isus.

30. Dar când a văzut că vântul era tare, s‐a temut și începând să se afunde, a strigat zicând: Doamne, scapă‐mă.

31. Și îndată Isus a întins mâna, l‐a apucat, și‐i zice: Puțin credinciosule, pentru ce te‐ai îndoit?

32. Și când s‐au suit în corabie, a stat vântul.

33. Și cei din corabie au venit și s‐au închinat înaintea lui zicând: Adevărat ești Fiul lui Dumnezeu.

34. Și după ce au trecut dincolo, au venit în ținutul Ghenezaretului.

35. Și când l‐au cunoscut oamenii locului aceluia, au trimis în tot ținutul acela și i‐au adus pe toți cei bolnavi;

36. și‐l rugau ca numai să‐i atingă ciucurii veșmântului. Și toți câți s‐au atins, au fost scăpați cu desăvârșire.