Matei 15 BIV2014

1. Atuncea, niște Farisei – Erau și cărturari cu ei – De la Ierusalim sosiră Și, lui Iisus, așa-i vorbiră:

2. „Permis e, ucenicilor, Ca datina bătrânilor, S-o calce? Căci, fără-ndoială, Noi știm că mâinile nu-și spală, ‘Nainte de-a mânca!” Iisus,

3. Privind la ei, astfel le-a spus: „Acum, am să vă-ntreb și Eu: De ce, ale Lui Dumnezeu Porunci, într-una, le călcați, Numai pentru ca să păstrați

4. Datina voastră? Căci s-a zis Și, în Scriptură, este scris: „Să îți cinstești tatăl și mama”, Iar „Cine” – luați bine seama! – „Numai de rău de i-a vorbit Pe-ai săi părinți, e pedepsit Cu moartea”. Dar acuma, voi

5. Veniți și faceți porunci noi, Spunând că dacă cineva Nu își ajută cu ceva, Pe mama sau pe tatăl lui, Zicând „Iată că Domnului, Am închinat, lucrul avut, Cu care, eu aș fi putut

6. Să vă dau sprijin”, e scutit De ceea ce a poruncit Domnul, atunci, referitor La cinstirea părinților; Și astfel, voi ați desființat Cuvântul care v-a fost dat, De Dumnezeu, și-ați întărit

7. Ăst obicei. Bine-a vorbit Isaia, prefăcuților:

8. „Se-apropie, acest popor, De Mine, doar cu gura, iar Cu buzele, Mă cinstesc doar, Însă, cu inima, văd bine, Cât de departe e de Mine.

9. Geaba, să Mă cinstească vor, Înlocuind ce le-am dat lor – Învățătura Mea, de-atunci – Cu alte omenești porunci”.”

10. La Sine, gloatele, Iisus Le-a adunat și-apoi a spus: „Mă ascultați și înțelegeți, Căci nu-i așa precum voi credeți!

11. Aflați că omul nu-i spurcat Prin ceea ce el a băgat În gură, ci prin ce-a ieșit Din ea, atunci când a vorbit.”

12. Discipoli-I, L-au înștiințat: „Știi? Fariseii au aflat, Acuma, în a Ta vorbire, O pricină de poticnire.”

13. „În vremea care o să vină, Orice răsad, din rădăcină, Smuls o să fie – vă spun Eu – De n-a fost pus de Tatăl Meu.

14. Sunt călăuze oarbe, iar Voi să-i lăsați în pace dar; Căci orbul care îl conduce Pe un alt orb, la groapă-l duce – Nici unul nu o va vedea Și, astfel, au să cadă-n ea.”

15. Petru I-a zis: „Acum ne dă Și tălmăcirea la pildă.”

16. „Și voi nepricepuți sunteți,

17. De să-nțelegeți, nu puteți Că hrana – deci tot ceea ce Voi veți mânca – în pântece Ajunge, și-n hazna apoi?

18. Dar ceea ce iese din voi – Din gură – deci, vorba rostită, Din inimă este venită Și ea, pe om, îl va spurca.

19. Din inimă, ies lucruri ca: Ucideri, preacurvii, curvii, Furt, mincinoase mărturii, Hule, și altele ca ele.

20. Toate aceste lucruri rele, Pe om – sigur – îl vor spurca, Dar nicidecum că va mânca Fără a fi, pe mâini, spălat – De-acest fapt, nu va fi spurcat.”

21. Iisus plecă spre-al Tirului Ținut, și al Sidonului.

22. La el, acolo, a venit O Canaaneancă și-a-ndrăznit Să Îi vorbească: „Milă ai, Fiu al lui David! Doamne, vai! Copila mea e îndrăcită. De-un drac, sărmana, e muncită.”

23. Iisus tăcea îngândurat. Atuncea, s-au apropiat Discipolii, încetișor, Și L-au rugat, stăruitor: „Privește Doamne, înapoi, Căci iată, strigă după noi!”

24. Dar, drept răspuns, Iisus le-a zis: „Să știți că Eu am fost trimis La oile lui Israel – Cele ce s-au pierdut din el.”

25. Femeia I s-a închinat: „Ajută-mi Doamne!” – L-a rugat.

26. El o privi cercetător: „Să iei pâinea copiilor, S-o dai la câini, nu este bine. Spune-Mi, de ce vii tu, la Mine?”

27. „Doamne, și câinii se hrănesc, Cu firmituri. Ei le găsesc, Pe jos, căzute-ntâmplător, Sub mesele stăpânilor” –

28. Răspunse ea. Atunci, Iisus, Femei-aceleia, i-a spus: „Mare este a ta credință! Fie după a ta dorință!” Când El sfârșit-a de vorbit, Copila s-a tămăduit.

29. Iisus plecă, după aceea, Și se opri în Galileea. Pe-un munte, El s-a așezat.

30. Noroadele s-au adunat, În jurul Lui, și au adus Bolnavi-n față-I de i-au pus. Erau acolo foarte mulți: Și șchiopi și orbi, și ciungi și muți. Iisus, pe toți, i-a vindecat.

31. Gloatele-acelea s-au mirat, Văzând că muți-acum vorbesc, Că ciungii se-nsănătoșesc, Că șchiopii nu mai șchiopătează, Iar orbii pot și ei să vază. Atunci, întreg poporu-acel Slăvi, pe al lui Israel Sfânt Dumnezeu. La El, Iisus,

32. Pe ucenici chemând, le-a spus: „Mi-e milă de această gloată! S-au împlinit trei zile, iată, De când aici stau, lângă Mine, Și n-au mâncat nimic. Nu-i bine, Flămânzi, să-i las, de-a se-nturna, Acasă, căci vor leșina, Pe drum, de foame.” La aceste

33. Cuvinte, ei au zis: „Drept este, Însă, de unde să luăm Pâine, aici, să săturăm

34. Gloata?!” „Dar câte pâini aveți?” „Șapte, și câțiva pești”. „Vedeți?”

35. Apoi a spus norodului Să se oprească locului Și să se-așeze pe pământ.

36. A mulțumit Domnului Sfânt, Iar după-aceea a luat Pâinea și peștii și le-a dat, Pe toate, ucenicilor, Să le împartă la popor.

37. Întreg norodul a mâncat Și toți, atunci, s-au săturat, Iar coșurile adunate, Cu firmituri, șapte-au fost toate.

38. Bărbații care au mâncat, Acolo, și s-au numărat, Au fost în jur de patru mii – Fără femei, fără copii.

39. Iisus lăsă, apoi, să plece Gloata, iar cu cei doisprezece Discipoli, marea a trecut, Mergând spre-al Magdalei ținut.