Matei 17 NTR

1. După șase zile, Isus i-a luat cu Sine pe Petru, pe Iacov și pe Ioan, fratele acestuia, și i-a dus deoparte, pe un munte înalt.

2. Acolo I s-a schimbat înfățișarea înaintea lor. Fața Lui a strălucit ca soarele, iar hainele Lui au devenit strălucitoare ca lumina.

3. Și iată că li s-au arătat Moise și Ilie, stând de vorbă cu El.

4. Petru I-a zis lui Isus: ‒ Doamne, este bine să fim aici! Dacă vrei, voi face aici trei corturi: unul pentru Tine, unul pentru Moise și unul pentru Ilie.

5. În timp ce vorbea el, iată că un nor strălucitor i-a acoperit. Și iată că un glas din nor a zis: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în Care-Mi găsesc plăcerea! De El să ascultați!“.

6. Când au auzit glasul, ucenicii s-au aruncat cu fața la pământ și s-au înspăimântat foarte tare.

7. Dar Isus S-a apropiat și i-a atins, zicând: ‒ Ridicați-vă și nu vă temeți!

8. Când și-au ridicat privirea, n-au mai văzut pe nimeni în afară de Isus singur.

9. În timp ce coborau de pe munte, Isus le-a poruncit, zicând: ‒ Să nu spuneți nimănui despre această vedenie, până când va fi înviat Fiul Omului dintre cei morți.

10. Ucenicii L-au întrebat, zicând: ‒ Atunci de ce spun cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie?

11. Isus, răspunzând, a zis: ‒ Într-adevăr, Ilie vine și va reașeza toate lucrurile.

12. Dar Eu vă spun că Ilie a venit deja, însă ei nu l-au recunoscut, ci au făcut cu el tot ce-au vrut. Tot așa urmează să sufere și Fiul Omului din cauza lor.

13. Atunci ucenicii au înțeles că le vorbise despre Ioan Botezătorul.

14. Când au ajuns la mulțime, un om s-a apropiat de El, a îngenuncheat înaintea Lui

15. și I-a zis: ‒ Doamne, ai milă de fiul meu, căci este epileptic și suferă cumplit! Cade adesea în foc și adesea în apă!

16. L-am adus la ucenicii Tăi, dar n-au putut să-l vindece.

17. Isus, răspunzând, a zis: ‒ O, generație necredincioasă și pervertită! Până când voi mai fi cu voi? Până când vă voi mai îngădui? Aduceți-l aici la Mine!

18. Isus a mustrat demonul, iar acesta a ieșit din el. Și băiatul a fost vindecat chiar în ceasul acela.

19. Atunci ucenicii s-au dus deoparte la Isus și au zis: ‒ Noi de ce n-am putut să-l alungăm?

20. El le-a răspuns: ‒ Din cauza puținei voastre credințe. Adevărat vă spun că, dacă ați avea credință cât un bob de muștar, ați zice acestui munte: „Mută-te de aici, acolo!“, iar el s-ar muta. Nimic nu v-ar fi imposibil!

21. Dar acest fel de demoni nu iese decât prin rugăciune și post.

22. În timp ce erau adunați în Galileea, Isus le-a zis: „Fiul Omului urmează să fie dat în mâinile oamenilor.

23. Ei Îl vor omorî, dar a treia zi va fi înviat“. Ei s-au întristat foarte tare.

24. Când au ajuns în Capernaum, au venit la Petru cei ce încasau cele două drahme pentru Templu și l-au întrebat: ‒ Învățătorul vostru nu plătește cele două drahme pentru Templu?

25. El le-a răspuns: ‒ Ba da. Când Petru a intrat în casă, Isus i-a luat-o înainte, zicând: ‒ Ce crezi, Simone? De la cine strâng regii pământului tributuri sau taxe? De la fiii lor sau de la străini?

26. Petru I-a răspuns: ‒ De la străini. Isus i-a zis: ‒ Așadar, fiii sunt scutiți.

27. Totuși, ca să nu-i facem să se împiedice, du-te la mare, aruncă undița și trage afară primul pește care va veni. Când îi vei deschide gura, vei găsi un stater. Ia-l și dă-li-l lor pentru Mine și pentru tine.