Matei 18 BVA
1. Chiar atunci, discipolii s-au apropiat de Isus și L-au întrebat: „Cine este mai mare în Regatul ceresc?”
2. Isus a chemat la El un copilaș, l-a pus între ei
3. și le-a zis: „Vă spun adevărul: dacă nu vă veți întoarce la Dumnezeu și nu vă veți face ca niște copilași, nu veți avea nicio șansă să intrați în Regatul ceresc.
4. În consecință, oricine se va smeri ca acest copilaș, va fi cel mai mare în Regatul ceresc.
5. Și oricine va primi un copilaș ca acesta în numele Meu, de fapt, Mă primește pe Mine.
6. Dar acela care face să păcătuiască pe vreunul dintre acești micuți care cred în Mine, ar fi mai câștigat dacă, în schimb, i s-ar lega de gât o piatră mare și ar fi înecat astfel în adâncul mării.
7. Vai de oamenii care generează condiții favorabile (comiterii) păcatului. Este imposibil să nu vină ocazii de păcătuire; dar vai de acel om prin care vin ele!
8. Acum, dacă mâna ta sau piciorul tău te determină să comiți păcatul, taie-le și aruncă-le! Este mai bine pentru tine să beneficiezi de viață șchiop sau ciung, decât să ai două mâini sau ambele picioare și să fii aruncat în focul etern.
9. Dacă ochiul tău te determină să comiți păcatul, scoate-l și aruncă-l!… Este mai bine pentru tine să beneficiezi de viață numai cu un ochi, decât să îi ai pe amândoi și să fii aruncat în focul iadului.
10. Evitați să defăimați chiar și pe unul dintre acești micuți. Vă spun că îngerii lor văd în cer permanent fața Tatălui Meu care este acolo.
11. [Să știți că Fiul Omului a venit să salveze ce era pierdut.]
12. Ce credeți? – Un om are o sută de oi. Una dintre ele se rătăcește. Oare nu le lasă el pe cele nouăzeci și nouă pe munți ca să se ducă să caute pe cea rătăcită?
13. Și dacă se întâmplă să o găsească, vă spun că se bucură de ea mai mult decât de celelalte nouăzeci și nouă care nu se rătăciseră.
14. În mod asemănător, Tatăl vostru din cer nu vrea să distrugă nici măcar pe unul dintre acești copilași.
15. Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te și fă-i reproșuri între tine și el singur. Dacă își însușește critica, luându-te în considerare, ai câștigat pe fratele tău.
16. Dar dacă nu te ascultă, mai ia cu tine o persoană sau două, pentru ca totul să fie susținut de declarația a doi sau trei martori.
17. Dacă nu vrea să asculte (nici) de ei, prezintă cazul lui în fața comunității credincioșilor; și dacă nu vrea să asculte nici de această comunitate, să fie pentru tine ca un păgân și ca un colector de impozite.
18. Vă spun adevărul: ce veți lega pe pământ, va fi legat (și) în cer; și orice veți dezlega pe pământ, va fi dezlegat (și) în cer.
19. Vă mai spun că dacă doi dintre voi se unesc pe pământ să ceară un lucru oarecare de la Tatăl Meu care este în cer, El li-l va da.
20. Acolo unde sunt două sau trei persoane adunate pentru numele Meu, sunt și Eu (prezent) în mijlocul lor.”
21. Atunci Petru s-a apropiat de El și I-a zis: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Doar de șapte ori?”
22. Isus i-a zis: „Eu nu îți spun «De șapte ori», ci de șaptezeci de ori câte șapte!
23. În acest sens, Regatul ceresc se aseamănă cu un rege care a luat unele decizii cu privire la sclavii lui (datori).
24. A început să calculeze; și i-au prezentat cazul unuia care îi era dator zece mii de talanți.
25. Pentru că el nu avea posibilitatea să îi restituie, stăpânul a ordonat ca datoria să îi fie achitată vânzându-l împreună cu: soția lui, copiii lui și averea pe care o avea.
26. Sclavul s-a aruncat la pământ, i s-a închinat și i-a zis: «Stăpâne, mai prelungește termenul și îți voi restitui datoria!»
27. Pentru că i s-a făcut milă de el, stăpânul acelui sclav i-a anulat toată datoria.
28. Când a plecat de la stăpân, sclavul a întâlnit pe unul dintre colegii lui de slujbă care îi era dator o sută de dinari. L-a prins și îl strângea de gât, zicând: «Restituie datoria pe care o ai față de mine!»
29. Colegul lui s-a aruncat la pământ, îl ruga și îi zicea: «Mai prelungește-mi termenul și mă voi achita de datorie!»
30. Dar el nu a vrut, ci s-a dus și l-a băgat în închisoare, până va plăti datoria.
31. Când au văzut prietenii lui ce s-a întâmplat, s-au întristat foarte mult. S-au dus apoi la stăpânul lor și i-au relatat cazul.
32. Apoi stăpânul l-a chemat la el pe acel sclav și i-a zis: «Sclav perfid, eu te-am iertat anulându-ți toată datoria, fiindcă m-ai rugat.
33. Oare nu era normal ca și tu să ai aceeași milă față de colegul tău?»
34. Atunci stăpânul s-a supărat și l-a predat chinuitorilor până își va plăti toată datoria (inițială).
35. Tot așa va proceda și Tatăl Meu ceresc cu fiecare dintre voi care nu își iartă fratele din toată inima.”