Matei 19 VDCL

1. Și a fost așa: când a sfârșit Isus cuvintele acestea, a trecut din Galileea și a venit în hotarele Iudeei pe dincolo de Iordan.

2. Și l‐au urmat gloate multe și i‐a tămăduit acolo.

3. Și fariseii au venit la el ispitindu‐l și zicând: Oare se cade omului să‐și lase nevasta pentru orice pricină?

4. Iar el a răspuns și a zis: N‐ați citit că cel ce i‐a făcut de la început i‐a făcut parte bărbătească și parte femeiască?

5. Și a zis: De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mamă‐sa și se va lipi de nevastă‐sa și cei doi vor fi o singură carne,

6. încât nu mai sunt doi, ci o singură carne. Deci ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă.

7. Ei îi zic: Pentru ce deci a rânduit Moise să dea o carte de despărțire și s‐o lase?

8. El le zice: Fiindcă Moise pentru învârtoșarea inimii voastre v‐a dat voie să vă lăsați nevestele, dar de la început n‐a fost așa.

9. Iar eu vă spun că oricine își va lăsa nevasta, afară de curvie, și se va însura cu alta, preacurvește; și cine s‐a însurat cu cea lăsată, preacurvește.

10. Ucenicii îi zic: Dacă astfel este pricina omului cu nevasta, nu este de folos a se însura.

11. Iar el le‐a zis: Nu toți cuprind cuvântul acesta, ci aceia cărora le este dat.

12. Căci sunt fameni care au fost născuți așa din pântecele mamei lor și sunt fameni care au fost făcuți fameni de oameni și sunt fameni care singuri s‐au făcut fameni pentru Împărăția Cerurilor; cine poate cuprinde să cuprindă.

13. Atunci au fost aduși copilași la el ca să‐și pună mâinile peste ei și să se roage, iar ucenicii i‐au certat.

14. Dar Isus le‐a zis: Lăsați copilașii și nu‐i opriți să vină la mine, căci Împărăția Cerurilor este a unora ca aceștia.

15. Și a pus mâinile peste ei și s‐a dus de acolo.

16. Și iată unul a venit la el și a zis: Învățătorule, ce lucru bun să fac ca să am viață veșnică?

17. Și el i‐a zis: Ce mă întrebi despre ce este bun? Unul singur este Cel bun; dar dacă voiești să intri în viață, păzește poruncile.

18. El îi zice: Care? Iar Isus a zis: Să nu omori, să nu preacurvești, să nu furi, să nu mărturisești mincinos,

19. cinstește pe tatăl tău și pe mama ta; și: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.

20. Tânărul îi zice: Toate acestea le‐am păzit; ce‐mi lipsește?

21. Isus i‐a zis: Dacă voiești să fii desăvârșit, mergi, vinde‐ți ce ai și dă la săraci și vei avea comoară în ceruri și vino, urmează‐mă.

22. Dar tânărul, când a auzit cuvântul, a plecat întristat căci avea multe avuții.

23. Și Isus a zis ucenicilor săi: Adevărat vă spun că greu va intra un bogat în Împărăția Cerurilor.

24. Și iarăși vă spun că mai lesne este să treacă o cămilă printr‐o ureche de ac decât să intre un bogat în Împărăția lui Dumnezeu.

25. Și când au auzit, ucenicii s‐au înfiorat foarte tare zicând: Cine dar poate fi mântuit?

26. Și Isus, uitându‐se la ei, le‐a zis: La oameni aceasta este cu neputință, dar la Dumnezeu toate sunt cu putință.

27. Atunci Petru a răspuns și i‐a zis: Iată noi am lăsat toate și ți‐am urmat; deci ce vom avea noi?

28. Și Isus le‐a zis: Adevărat vă spun că voi care m‐ați urmat, la nașterea din nou, când Fiul omului va ședea pe scaunul de domnie al slavei sale, veți ședea și voi pe douăsprezece scaune de domnie, judecând pe cele douăsprezece seminții ale lui Israel.

29. Și oricine care a lăsat case sau frați sau surori sau tată sau mamă sau nevastă sau copii sau țarini pentru numele meu, va primi însutit și va moșteni viața veșnică.

30. Dar mulți dintâi vor fi cei din urmă și cei din urmă vor fi cei dintâi.