Matei 20 VDCL

1. Căci Împărăția Cerurilor este asemenea unui om stăpân de casă, care a ieșit dis de dimineață ca să tocmească lucrători în via sa.

2. Și după ce s‐a învoit cu lucrătorii cu un dinar pe zi, i‐a trimis în via sa.

3. Și a ieșit pe la al treilea ceas și a văzut pe alții stând în piață fără lucru.

4. Și acelora le‐a zis: Mergeți și voi în vie și vă voi da ce este cu dreptul. Și ei au plecat.

5. Și a ieșit iarăși pe la al șaselea și al nouălea ceas și a făcut tot așa.

6. Și pe la al unsprezecelea ceas a ieșit și a găsit pe alții stând acolo și le zice: Pentru ce stați aici toată ziua fără lucru?

7. Ei îi zic: Pentru că nimeni nu ne‐a tocmit. El le zice: Mergeți și voi în vie.

8. Și când s‐a făcut seară, domnul viei zice îngrijitorului său: Cheamă pe lucrători și dă plata, începând de la cei de pe urmă până la cei dintâi.

9. Și când au venit cei de pe la ceasul al unsprezecelea, au primit fiecare câte un dinar.

10. Și când au venit cei dintâi, socoteau că vor primi mai mult, dar au primit și ei câte un dinar.

11. Și când l‐au primit, cârteau împotriva stăpânului casei,

12. zicând: Aceștia din urmă au muncit numai un ceas și i‐ai făcut deopotrivă cu noi care am purtat greutatea zilei și arșița.

13. Dar el a răspuns și a zis unuia dintre ei: Prietene, nu te nedreptățesc: oare nu te‐ai învoit cu mine cu un dinar?

14. Ia‐ți al tău și pleacă. Dar vreau să dau acestuia din urmă ca și ție.

15. Nu mi se cade să fac ce vreau cu ale mele? Ori este ochiul tău rău pentru că eu sunt bun?

16. Astfel cei din urmă vor fi întâi și cei dintâi pe urmă. Căci mulți sunt chemați, dar puțini aleși.

17. Și pe când se suia Isus la Ierusalim, a luat la o parte pe cei doisprezece ucenici și le‐a zis pe cale:

18. Iată ne suim la Ierusalim și Fiul omului va fi dat mai marilor preoților și cărturarilor și‐l vor osândi la moarte.

19. Și‐l vor da Neamurilor ca să‐l batjocorească și să‐l biciuiască și să‐l răstignească și a treia zi va învia.

20. Atunci mama fiilor lui Zebedei s‐a apropiat de el cu fiii ei, închinându‐se lui și cerând ceva de la el.

21. Iar el i‐a zis: Ce voiești? Ea îi zice: Zi ca acești doi fii ai mei să șadă unul la dreapta ta și unul la stânga ta în împărăția ta.

22. Și Isus a răspuns și a zis: Nu știți ce cereți. Oare puteți bea paharul pe care am să‐l beau eu? Ei îi zic: Putem.

23. El le zice: Într‐adevăr veți bea paharul meu: dar a ședea la dreapta mea și la stânga mea nu este al meu să dau aceasta ci se va da celor pentru care a fost pregătit de Tatăl meu.

24. Și când au auzit cei zece s‐au supărat mult pe cei doi frați.

25. Iar Isus i‐a chemat la sine și a zis: Știți că mai marii Neamurilor domnesc peste ei și cei mari stăpânesc asupra lor.

26. Nu va fi așa între voi; ci cel ce ar voi să fie mai mare între voi, va fi slujitorul vostru.

27. Și cel ce ar voi să fie întâi între voi, va fi robul vostru;

28. după cum Fiul omului n‐a venit ca să i se slujească, ci ca să slujească și să‐și dea viața preț de răscumpărare pentru mulți.

29. Și pe când ieșeau ei din Ierihon, l‐a urmat gloată multă.

30. Și iată doi orbi care ședeau lângă cale, când au auzit că trece Isus, au strigat zicând: Fie‐ți milă de noi, Doamne, Fiu al lui David.

31. Iar gloata i‐a certat ca să tacă dar ei strigau și mai mult zicând: Fie‐ți milă de noi, Doamne, Fiu al lui David.

32. Și Isus a stat, i‐a chemat și a zis: Ce voiți să vă fac?

33. Ei îi zic: Doamne, să ni se deschidă ochii.

34. Și Isus, făcându‐i‐se milă, le‐a atins ochii și îndată au căpătat vederea și l‐au urmat.