Matei 21 VBRC2020

1. Când s-au apropiat de Ierusalím și au ajuns la Betfaghé, pe Muntele Măslinilor, Isus a trimis doi discipoli,

2. spunându-le: „Mergeți în satul dinaintea voastră și veți găsi îndată o măgăriță legată și cu ea un mânz! Dezlegați-i și aduceți-i la mine!

3. Iar dacă vă va întreba cineva, să spuneți: «Domnul are nevoie de ei, dar îi va trimite înapoi curând»”.

4. Acest lucru s-a făcut ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul care zice:

5. „Spuneți fiicei Siónului: «Iată regele tău vine la tine blând, așezat pe o măgăriță și pe un mânz, puiul unui animal de povară »”.

6. Discipolii s-au dus și au făcut după cum le-a poruncit Isus.

7. Au adus măgărița și mânzul, au pus hainele pe ei, iar el s-a așezat deasupra.

8. Atunci, mulțimea numeroasă și-a întins hainele pe drum; alții tăiau ramuri din copaci și le așterneau pe drum.

9. Mulțimile care mergeau înaintea lui și cele care îl urmau strigau: „Osana! Fiul lui Davíd! Binecuvântat cel ce vine în numele Domnului! Osana în înaltul cerurilor!”.

10. Când a intrat el în Ierusalím, toată cetatea s-a tulburat și spunea: „Cine este acesta?”.

11. Iar mulțimile spuneau: „Acesta este profetul Isus din Nazarétul Galiléii”.

12. Apoi Isus a intrat în templu și i-a alungat pe toți cei care vindeau și cumpărau în templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele vânzătorilor de porumbei.

13. Și le spunea: „Este scris: «Casa mea se va numi casă de rugăciune». Voi însă o faceți peștera tâlharilor”.

14. Atunci, orbi și șchiopi s-au apropiat de el în templu, iar el i-a vindecat.

15. Dar arhiereii și cărturarii, văzând minunile pe care le-a făcut și pe copiii care strigau în templu: „Osana Fiului lui Davíd!”, au fost cuprinși de indignare

16. și i-au spus: „Auzi ce zic aceștia?”. Dar Isus le-a spus: „Da. Nu ați citit niciodată: «Din gura copiilor și a sugarilor ți-ai pregătit laudă»?”.

17. Și, lăsându-i, a ieșit afară din cetate, spre Betánia, și a rămas acolo peste noapte.

18. Dis-de-dimineață, întorcându-se în cetate, i-a fost foame

19. și, văzând un smochin lângă drum, a venit la el, dar, negăsind nimic în el, decât frunze, i-a zis: „Să nu mai dai rod în veci!”; iar smochinul s-a uscat imediat.

20. Când au văzut discipolii, au fost cuprinși de uimire și spuneau: „Cum de s-a uscat smochinul așa, deodată?”.

21. Atunci Isus, răspunzând, le-a zis: „Adevăr vă spun, dacă ați avea credință și nu v-ați îndoi, ați face nu numai ceea ce s-a întâmplat cu smochinul, ci chiar de ați spune acestui munte: «Ridică-te și aruncă-te în mare!», așa va fi.

22. Și tot ce veți cere cu credință în rugăciune, veți primi”.

23. După ce a venit în templu, în timp ce învăța, s-au apropiat de el arhiereii și bătrânii poporului și i-au spus: „Cu ce autoritate faci acestea și cine ți-a dat această autoritate?”.

24. Dar Isus, răspunzând, le-a zis: „Vă voi întreba și eu un lucru. Dacă îmi veți răspunde, vă voi spune și eu cu ce autoritate fac acestea.

25. Botezul lui Ioan de unde era: din cer sau de la oameni?”. Dar ei discutau între ei, zicând: „Dacă spunem: «Din cer», ne va zice: «Atunci de ce nu ați crezut în el?».

26. Iar dacă spunem: «De la oameni», ne temem de popor, pentru că toți îl consideră pe Ioan ca profet”.

27. Atunci ei, răspunzându-i lui Isus, i-au zis: „Nu știm”. Atunci el le-a zis: „Nici eu nu vă spun cu ce autoritate fac acestea.

28. Ce părere aveți? Un om avea doi fii. S-a apropiat de primul și i-a zis: «Fiule, du-te azi și lucrează în vie!».

29. El i-a răspuns: «Nu vreau», dar apoi i-a părut rău și s-a dus.

30. Apoi s-a apropiat de celălalt și i-a spus la fel, iar el i-a răspuns: «Da, Doamne», dar nu s-a dus.

31. Care dintre aceștia doi a făcut voința tatălui?”. I-au spus: „Primul”. Isus le-a zis: „Adevăr vă spun că vameșii și desfrânatele merg înaintea voastră în împărăția lui Dumnezeu.

32. Căci Ioan a venit la voi pe calea dreptății, dar nu ați crezut în el, însă vameșii și desfrânatele au crezut în el. Vouă însă, deși ați văzut, nici măcar după aceea nu v-a părut rău, ca să credeți în el.

33. Ascultați o altă parabolă: era odată un stăpân care a plantat o vie, a înconjurat-o cu un gard, a săpat un teasc și a construit un turn. Apoi a dat-o în arendă unor viticultori și a plecat în călătorie.

34. Când s-a apropiat timpul culesului, i-a trimis pe servitorii săi la viticultori ca să primească roadele sale.

35. Dar viticultorii, prinzându-i pe servitorii săi, pe unul l-au lovit, pe altul l-au ucis, pe altul l-au bătut cu pietre.

36. A trimis din nou alți servitori, mai numeroși decât primii, dar le-au făcut la fel.

37. În cele din urmă l-a trimis pe fiul său la ei, zicându-și: «De fiul meu le va fi rușine».

38. Însă viticultorii, când l-au văzut pe fiu, au zis între ei: «Acesta este moștenitorul. Haideți să-l ucidem ca să avem moștenirea lui!».

39. Prinzându-l, l-au aruncat afară din vie și l-au ucis.

40. Așadar, când va veni stăpânul viei, ce le va face acelor viticultori?”.

41. I-au zis: „Pe cei răi îi va ucide fără milă, iar via o va da în arendă altor viticultori, care îi vor da roadele la timpul cuvenit”.

42. Isus le-a zis: „N-ați citit niciodată în Scripturi: «Piatra pe care au disprețuit-o constructorii, aceasta a devenit [piatră] unghiulară ; Domnul a făcut acest lucru și este minunat în ochii noștri»?

43. De aceea vă spun: Împărăția lui Dumnezeu va fi luată de la voi și dată unui neam care va aduce roadele cuvenite.

44. Și cine va cădea pe această piatră se va zdrobi, iar peste cine va cădea ea îl va zdrobi”.

45. Arhiereii și fariseii, auzind parabolele lui, și-au dat seama că vorbește despre ei

46. și căutau să-l prindă, dar se temeau de mulțimi, pentru că ele îl considerau profet.