Matei 21 VDCL

1. Și când s‐au apropiat de Ierusalim și au venit la Betfaghe la muntele Măslinilor, atunci Isus a trimis pe doi ucenici,

2. zicându‐le: Mergeți în satul dinaintea voastră și îndată veți afla o măgăriță legată și un măgăruș cu ea; dezlegați‐i și aduceți‐mi‐i.

3. Și dacă cineva v‐ar zice ceva, veți spune: Domnul are trebuință de ei. Și îndată îi va trimite.

4. Iar aceasta s‐a făcut ca să se împlinească ce s‐a spus prin prorocul care zice:

5. Spuneți fiicei Sionului: Iată Împăratul tău vine la tine, blând și călare pe o măgăriță și pe un măgăruș, mânzul celei de sub jug.

6. Și ucenicii s‐au dus și au făcut cum le poruncise Isus.

7. Au adus măgărița și măgărușul și au pus pe ei veșmintele lor și el s‐a așezat deasupra.

8. Iar partea cea mai mare a gloatei și‐a așternut veșmintele pe cale iar alții tăiau ramuri din copaci și le așterneau pe cale.

9. Și gloatele care mergeau înaintea lui și cele care veneau după el strigau zicând: Osana Fiul lui David, binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului, Osana în cele prea înalte.

10. Și când a intrat în Ierusalim, toată cetatea a fost mișcată zicând: Cine este acesta?

11. Iar gloatele ziceau: Acesta este prorocul, Isus, din Nazaretul Galileei.

12. Și Isus a intrat în Templul lui Dumnezeu și a scos afară pe toți care vindeau și cumpărau în Templu și a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbeii,

13. și le zice: Este scris: Casa mea se va chema o casă de rugăciune, iar voi o faceți o peșteră de tâlhari.

14. Și orbi și șchiopi au venit la el în Templu și el i‐a tămăduit.

15. Iar când au văzut mai marii preoților și cărturarii faptele minunate pe care le făcuse și pe copiii care strigau în Templu și ziceau: Osana Fiul lui David! s‐au umplut de mâinie.

16. Și i‐au zis: Auzi ce zic aceștia? Iar Isus le zice: Da; oare n‐ați citit niciodată: Din gura pruncilor și a sugarilor tu ai întocmit lauda?

17. Și i‐a lăsat și a ieșit afară din cetate la Betania și a rămas noaptea acolo.

18. Iar dimineața pe când se întorcea în cetate, a flămânzit.

19. Și văzând un smochin lângă cale, a venit la el și n‐a găsit nimic în el decât numai frunze. Și‐i zice: De‐acum înainte să nu se facă rod din tine în veac. Și smochinul s‐a uscat îndată.

20. Și când au văzut ucenicii, s‐au mirat zicând: Cum s‐a uscat smochinul îndată?

21. Dar Isus a răspuns și le‐a zis: Adevărat vă spun, dacă veți avea credință și nu vă veți îndoi, veți face nu numai ce s‐a făcut cu smochinul, ci chiar dacă veți zice muntelui acestuia: Ridică‐te și aruncă‐te în mare! se va face.

22. Și toate câte veți cere în rugăciune, crezând, veți primi.

23. Și când a venit el în Templu, mai marii preoților și bătrânii poporului s‐au apropiat de el pe când îi învăța, zicând: Cu ce putere faci aceste lucruri? Și cine ți‐a dat puterea aceasta?

24. Iar Isus a răspuns și le‐a zis: Vă voi întreba și eu un cuvânt, pe care dacă mi‐l spuneți, și eu vă voi spune cu ce putere fac acestea.

25. Botezul lui Ioan de unde era? Din cer sau de la oameni? Iar ei cugetau în sine zicând: Dacă zicem: Din cer! ne va zice: Pentru ce, dar, nu l‐ați crezut?

26. Iar dacă zicem: De la oameni! ne temem de gloată, căci toți țin pe Ioan drept proroc.

27. Și au răspuns lui Isus și au zis: Nu știm. Le‐a zis și el: Nici eu nu vă spun cu ce putere fac acestea.

28. Dar ce vi se pare? Un om avea doi copii și a venit la cel dintâi și a zis: Copile, du‐te azi, lucrează în vie.

29. Și el a răspuns și a zis: Nu vreau. În urmă însă, părându‐i rău, s‐a dus.

30. Și a venit la cel de al doilea și a zis tot așa. Și el a răspuns și a zis: Eu, domnule, mă duc! dar nu s‐a dus.

31. Care din acești doi a făcut voia tatălui? Ei zic: Cel dintâi. Isus le zice: Adevărat vă spun că vameșii și curvele merg înaintea voastră în Împărăția lui Dumnezeu.

32. Căci Ioan a venit la voi pe calea dreptății și nu l‐ați crezut, iar vameșii și curvele l‐au crezut; iar voi când ați văzut, nici nu v‐a părut rău în urmă ca să‐l credeți.

33. Ascultați o altă pildă. Era un om stăpân de casă, care a sădit o vie și a împrejmuit‐o cu gard și a săpat un teasc în ea și a clădit un turn și a arendat‐o unor vieri iar el s‐a dus din țară.

34. Iar când s‐a apropiat vremea roadelor, a trimis pe robii săi la vieri ca să ia roadele lui.

35. Și vierii au luat pe robii lui și pe unul l‐au bătut, iar pe altul l‐au omorât, iar pe altul l‐au ucis cu pietre.

36. Iarăși a trimis pe alți robi, mai mulți decât cei dintâi: și le‐au făcut tot așa.

37. În urmă a trimis la ei pe fiul său, zicând: Se vor sfii de fiul meu.

38. Dar vierii când au văzut pe fiul, au zis între ei: Acesta este moștenitorul; veniți să‐l omorâm și să avem noi moștenirea lui.

39. Și l‐au luat și l‐au scos afară din vie și l‐au omorât.

40. Când va veni deci domnul viei, ce va face vierilor acelora?

41. Ei îi zic: Pe cei răi cu rău îi va pierde și via o va arenda altor vieri, care să dea roadele la vremile lor.

42. Isus le zice: N‐ați citit niciodată în scripturi: Piatra pe care au lepădat‐o ziditorii, aceea a fost făcută cap de unghi; aceasta a fost de la Domnul și este minunată în ochii noștri?

43. De aceea vă spun că Împărăția lui Dumnezeu va fi luată de la voi și va fi dată neamului care face roadele ei.

44. Și cine va cădea pe piatra aceasta va fi sfărâmat, iar pe acela pe care va cădea ea, îl va spulbera.

45. Și când au auzit mai marii preoților și fariseii pildele lui, au cunoscut că vorbește despre ei,

46. și căutau să pună mâna pe el, dar s‐au temut de gloate fiindcă îl țineau drept proroc.