Matei 22 VBRC2020

1. Isus a luat cuvântul și le-a vorbit în parabole:

2. „Împărăția cerurilor este asemenea unui rege care a făcut nuntă pentru fiul său.

3. Și i-a trimis pe servitorii lui să-i cheme pe cei invitați la nuntă. Însă ei nu au voit să vină.

4. A trimis din nou alți servitori, zicându-le: «Spuneți celor invitați: Iată, am pregătit ospățul; taurii mei și animalele îngrășate sunt tăiate și toate sunt gata. Veniți la nuntă!»

5. Dar ei nu au luat în seamă și s-au dus: care la ogorul său, care la negustoria lui;

6. iar ceilalți i-au prins pe servitorii lui, i-au batjocorit și i-au ucis.

7. Atunci regele a fost cuprins de mânie și, trimițând armatele sale, i-a ucis pe criminalii aceia, iar cetatea lor a incendiat-o.

8. Apoi le-a spus servitorilor săi: «Nunta este pregătită, dar cei chemați nu au fost vrednici.

9. Mergeți așadar la răscrucile drumurilor și oricâți veți găsi, chemați-i la nuntă».

10. Servitorii aceia au ieșit pe drumuri și i-au adunat pe toți pe care i‑au găsit, răi și buni, și sala de nuntă s-a umplut.

11. Când a intrat regele ca să-i vadă pe cei care stăteau la masă, a zărit acolo un om care nu era îmbrăcat cu haina de nuntă

12. și i-a spus: «Prietene, cum ai intrat aici neavând haină de nuntă?». El a amuțit.

13. Atunci regele a zis slujitorilor: «Legați-i picioarele și mâinile și aruncați-l afară în întuneric! Acolo va fi plânset și scrâșnirea dinților.

14. Căci mulți sunt chemați, dar puțini aleși»”.

15. Atunci fariseii s-au dus să țină sfat ca să-l prindă în vorbă.

16. Și i-au trimis la el pe discipolii lor împreună cu irodienii, ca să-i spună: „Învățătorule, știm că ești sincer și înveți cu adevărat calea lui Dumnezeu: nu ții seamă de nimeni, căci nu te uiți la fața omului.

17. Spune-ne, așadar, ce părere ai: este permis sau nu a da tribut Cezárului?”.

18. Dar Isus, cunoscând răutatea lor, le-a zis: „Ipocriților, de ce mă ispitiți?

19. Arătați-mi moneda tributului!”. Iar ei i-au adus un dinár.

20. El le-a zis: „Ale cui sunt imaginea aceasta și inscripția?”.

21. I‑au zis: „Ale Cezárului”. Atunci le-a zis: „Dați-i, așadar, Cezárului ceea ce este al Cezárului și lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu!”.

22. Când au auzit, au rămas uimiți și, lăsându-l, au plecat.

23. În ziua aceea, s-au apropiat de el saduceii, care spun că nu este înviere, și l-au întrebat:

24. „Învățătorule, Moise a spus: «Dacă cineva moare fără a avea copii, fratele s-o ia în căsătorie pe soția lui și să-i ridice descendență fratelui său!».

25. Erau la noi șapte frați. Primul s-a însurat și a murit, dar nu avea urmași și a lăsat soția fratelui său.

26. Tot la fel și al doilea și al treilea, până la al șaptelea.

27. În urma tuturor, a murit și femeia.

28. Așadar, la înviere, căruia dintre cei șapte îi va fi soție? Căci toți șapte au avut-o”.

29. Răspunzând, Isus le-a zis: „Vă înșelați, pentru că nu cunoașteți Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.

30. Căci la înviere nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii în cer.

31. Cât despre învierea din morți, nu ați citit ceea ce v-a fost spus de Dumnezeu, care zice:

32. «Eu sunt Dumnezeul lui Abrahám și Dumnezeul lui Isáac și Dumnezeul lui Iacób»? Însă el nu este Dumnezeul celor morți, ci al celor vii”.

33. Și mulțimile care ascultau au rămas uimite de învățătura lui.

34. Auzind fariseii că le-a închis gura saduceilor, s-au adunat la un loc,

35. iar unul dintre ei, învățat al Legii, ca să-l pună la încercare, l-a întrebat:

36. „Învățătorule, care poruncă este cea mai mare în Lege?”.

37. El i-a zis: „Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău și din tot cugetul tău!

38. Aceasta este cea mai mare și cea dintâi poruncă.

39. Iar a doua este asemenea acesteia: «Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți!».

40. În aceste două porunci este cuprinsă toată Legea și Profeții”.

41. În timp ce fariseii erau adunați, Isus i-a întrebat:

42. „Ce părere aveți despre Cristos? Al cui fiu este?”. I-au zis: „Al lui Davíd”.

43. El le-a spus: „Atunci de ce Davíd, [inspirat] de Duh, îl numește Domn când zice:

44. «Domnul a spus Domnului meu, așază-te la dreapta mea până când îi voi pune pe dușmanii tăi sub picioarele tale!».

45. Așadar, dacă Davíd îl numește Domn, cum poate fi fiul său?”.

46. Și nimeni nu putea să-i răspundă vreun cuvânt și nici nu mai îndrăznea cineva din ziua aceea să-l [mai] întrebe ceva.