Matei 22 VDC

1. Isus a luat cuvântul și le-a vorbit iarăși în pilde. Și a zis:

2. „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un împărat care a făcut nuntă fiului său.

3. A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiți la nuntă, dar ei n-au vrut să vină.

4. A trimis iarăși alți robi și le-a zis: ‘Spuneți celor poftiți: «Iată că am gătit ospățul meu; juncii și vitele mele cele îngrășate au fost tăiate; toate sunt gata, veniți la nuntă.»’

5. Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui și altul la negustoria lui.

6. Ceilalți au pus mâna pe robi, și-au bătut joc de ei și i-au omorât.

7. Când a auzit, împăratul s-a mâniat, a trimis oștile sale, a nimicit pe ucigașii aceia și le-a ars cetatea.

8. Atunci a zis robilor săi: ‘Nunta este gata, dar cei poftiți n-au fost vrednici de ea.

9. Duceți-vă dar la răspântiile drumurilor și chemați la nuntă pe toți aceia pe care-i veți găsi.’

10. Robii au ieșit la răspântii, au strâns pe toți pe care i-au găsit, și buni, și răi, și odaia ospățului de nuntă s-a umplut de oaspeți.

11. Împăratul a intrat să-și vadă oaspeții și a zărit acolo pe un om care nu era îmbrăcat în haina de nuntă.

12. ‘Prietene’, i-a zis el, ‘cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?’ Omul acela a amuțit.

13. Atunci, împăratul a zis slujitorilor săi: ‘Legați-i mâinile și picioarele și luați-l și aruncați-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.

14. Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.’”

15. Atunci, fariseii s-au dus și s-au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba.

16. Au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii, care I-au zis: „Învățătorule, știm că ești adevărat și că înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ți pese de nimeni, pentru că nu cauți la fața oamenilor.

17. Spune-ne dar, ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?”

18. Isus, care le cunoștea vicleșugul, a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiți, fățarnicilor?

19. Arătați-Mi banul birului.” Și ei I-au adus un ban.

20. El i-a întrebat: „Chipul acesta și slovele scrise pe el ale cui sunt?”

21. „Ale Cezarului”, I-au răspuns ei. Atunci, El le-a zis: „Dați dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!”

22. Mirați de cuvintele acestea, ei L-au lăsat și au plecat.

23. În aceeași zi, au venit la Isus saducheii, care zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare:

24. „Învățătorule, Moise a zis: ‘Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său și să-i ridice urmaș.’

25. Erau dar la noi șapte frați. Cel dintâi s-a însurat și a murit și, fiindcă n-avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui.

26. Tot așa și al doilea, și al treilea, până la al șaptelea.

27. La urmă, după ei toți, a murit și femeia.

28. La înviere, nevasta căruia din cei șapte va fi ea? Fiindcă toți au avut-o de nevastă.”

29. Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciți! Pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.

30. Căci, la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer.

31. Cât privește învierea morților, oare n-ați citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, când zice:

32. ‘Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov’? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii.”

33. Noroadele care ascultau au rămas uimite de învățătura lui Isus.

34. Când au auzit fariseii că Isus a astupat gura saducheilor, s-au strâns la un loc.

35. Și unul din ei, un învățător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare:

36. „Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?”

37. Isus i-a răspuns: „‘Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.’

38. Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă.

39. Iar a doua, asemenea ei, este: ‘Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.’

40. În aceste două porunci se cuprind toată Legea și Prorocii.”

41. Pe când erau strânși la un loc fariseii, Isus i-a întrebat:

42. „Ce credeți voi despre Hristos? Al cui fiu este?” „Al lui David”, I-au răspuns ei.

43. Și Isus le-a zis: „Cum atunci, David, fiind insuflat de Duhul, Îl numește Domn, când zice:

44. ‘Domnul a zis Domnului Meu: «Șezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale»’?

45. Deci, dacă David Îl numește Domn, cum este El fiul lui?”

46. Nimeni nu I-a putut răspunde un cuvânt. Și, din ziua aceea, n-a îndrăznit nimeni să-I mai pună întrebări.