Matei 24 VDCL

1. Și Isus a ieșit de la Templu și mergea; și ucenicii săi s‐au apropiat de el ca să‐i arate zidurile Templului.

2. Iar el a răspuns și le‐a zis: Nu vedeți voi toate acestea? Adevărat vă spun, nu va fi lăsată aici piatră pe piatră care nu va fi desfăcută.

3. Și pe când ședea el pe muntele Măslinilor, ucenicii au venit la el la o parte zicând: Spune‐ne când vor fi acestea și care este semnul venirii tale și al sfârșitului veacului?

4. Și Isus a răspuns și le‐a zis: Luați seama să nu vă amăgească cineva.

5. Căci mulți vor veni în numele meu zicând: Eu sunt Hristosul! și vor amăgi pe mulți.

6. Și veți auzi de războaie și zvonuri de războaie, vedeți să nu vă înspăimântați, căci, aceste lucruri trebuie să fie dar nu este încă sfârșitul.

7. Căci se va scula neam peste neam și împărăție peste împărăție și vor fi foamete și cutremure pe alocuri.

8. Iar toate acestea vor fi începutul durerilor.

9. Atunci vă vor da la necaz și vă vor omorî și veți fi urâți de toate neamurile pentru numele meu.

10. Și atunci mulți se vor poticni și se vor da unii pe alții și se vor urî unii pe alții.

11. Și mulți proroci mincinoși se vor scula și vor amăgi pe mulți;

12. și de înmulțirea fărădelegii iubirea multora se va răci.

13. Dar cine rabdă până la sfârșit, acela va fi mântuit.

14. Și această Evanghelie a împărăției va fi propovăduită în tot pământul locuit, spre mărturie la toate neamurile și atunci va veni sfârșitul.

15. Deci când veți vedea urâciunea pustiirii cea spusă prin Daniel prorocul stând în locul sfânt (cine citește să înțeleagă),

16. atunci cei ce sunt în Iudeea să fugă în munți,

17. cine este pe acoperiș să nu se pogoare ca să ia cele din casa lui,

18. și cine este în câmp să nu se întoarcă înapoi ca să‐și ia veșmântul.

19. Dar vai de cele ce au în pântece și de cele ce dau țâță în acele zile!

20. Și rugați‐vă ca să nu fie fuga voastră iarna, nici în Sabat:

21. Căci atunci va fi un necaz mare cum n‐a fost de la începutul lumii până acum, nici nu va mai fi.

22. Și dacă n‐ar fi fost scurtate acele zile, n‐ar fi fost mântuită nicio carne, dar pentru cei aleși zilele acelea vor fi scurtate.

23. Atunci dacă vă va zice cineva: Iată aici este Hristosul. Sau: Colo! să nu credeți.

24. Căci se vor scula hristoși mincinoși și proroci mincinoși și vor da semne mari și minuni încât să amăgească, dacă este cu putință, și pe cei aleși.

25. Iată v‐am spus dinainte.

26. Deci dacă vă vor zice: Iată este în pustie! nu ieșiți. Iată este în cămăruțe! nu credeți.

27. Căci cum iese fulgerul de la răsărit și se arată până la apus, așa va fi venirea Fiului omului.

28. Orișiunde este stârvul, acolo se vor aduna vulturii.

29. Iar îndată după necazul acelor zile, soarele va fi întunecat și luna nu‐și va da lucirea și stelele vor cădea din cer și puterile cerurilor vor fi zguduite.

30. Și atunci se va arăta semnul Fiului omului în cer: și atunci se vor jeli toate semințiile pământului și vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere și slavă multă.

31. Și va trimite pe îngerii săi cu sunet mare de trâmbiță și vor strânge pe aleșii lui din cele patru vânturi, de la cea mai depărtată margine a cerurilor până la cealaltă margine a lor.

32. Iar de la smochin învățați pilda lui. Când ramura lui este fragedă și dă frunze, cunoașteți că vara este aproape.

33. Astfel și voi, când veți vedea toate acestea, să cunoașteți că el este aproape, lângă uși.

34. Adevărat vă spun, nu va trece neamul acesta până când vor fi toate acestea.

35. Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece nicidecum.

36. Iar despre ziua aceea și despre ceas nu știe nimeni, nici îngerii cerurilor, nici Fiul, decât numai Tatăl.

37. Și cum erau zilele lui Noe așa va fi venirea Fiului omului.

38. Căci cum erau în zilele acelea dinainte de potop, mâncând și bând, însurându‐se și măritându‐se, până în ziua când a intrat Noe în corabie,

39. și n‐au știut până a venit potopul și i‐a luat pe toți, așa va fi venirea Fiului omului.

40. Atunci doi vor fi în câmp: unul este luat și unul este lăsat.

41. Două vor râșni la moară: una este luată și una este lăsată.

42. Deci vegheați, pentru că nu știți în care zi vine Domnul vostru.

43. Dar cunoașteți aceasta că, dacă ar fi știut stăpânul casei în care strajă vine hoțul, ar fi vegheat și n‐ar fi lăsat să i se sape casa.

44. De aceea și voi fiți gata pentru că în ceasul în care nu gândiți vine Fiul omului.

45. Cine este, dar, robul credincios și cuminte pe care l‐a pus domnul său peste slugărimea sa ca să le dea de mâncare la vreme hotărâtă?

46. Fericit este robul acela pe care când va veni domnul său îl va găsi făcând astfel.

47. Adevărat vă spun că îl va pune peste toate avuțiile sale.

48. Dar dacă acel rob rău va zice în inima sa: Domnul meu zăbovește!

49. Și va începe să bată pe cei împreună robi cu el și va mânca și bea cu bețivii,

50. domnul acelui rob va veni într‐o zi în care el n‐așteaptă și în ceasul în care nu știe,

51. și‐l va despica în două și‐i va pune partea cu fățarnicii; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților.