Logo
🔍

Matei 26 VBRC2020

« (Mc 14,1-2; Lc 22,1-2; In 11,45-53)

1. Când a terminat Isus toate aceste cuvinte, le-a spus discipolilor săi:

2. „Știți că peste două zile va fi Paștele, iar Fiul Omului va fi dat ca să fie răstignit”.

3. Atunci s-au adunat arhiereii și bătrânii poporului la curtea marelui preot, care se numea Caiáfa,

4. și s-au sfătuit ca să-l prindă pe Isus prin viclenie și să-l ucidă,

(Mc 14,3-9; In 12,1-8)

5. dar spuneau: „Nu în timpul sărbătorii, ca să nu se facă răzvrătire în popor”.

6. În timp ce se afla Isus în Betánia, în casa lui Símon Leprosul,

7. s-a apropiat de el o femeie care avea un [vas] din alabastru cu mireasmă de mare preț și i-a turnat pe cap pe când el stătea la masă.

8. Văzând aceasta, discipolii au fost cuprinși de indignare și spuneau: „Pentru ce această risipă?

9. Căci s-ar fi putut vinde scump și să se dea săracilor”.

10. Dar Isus, observând aceasta, le-a spus: „De ce necăjiți femeia? Ea a făcut un gest frumos față de mine,

11. căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, pe mine, însă, nu mă aveți întotdeauna.

12. Turnând această mireasmă pe trupul meu, a făcut-o pentru înmormântarea mea.

(Mc 14,10-11; Lc 22,3-6)

13. Adevăr vă spun, oriunde va fi predicată evanghelia aceasta în lumea întreagă, se va spune în amintirea ei și ceea ce a făcut ea”.

14. Atunci, unul dintre cei doisprezece, care se numește Iúda Iscarióteanul, s-a dus la arhierei

15. și le-a zis: „Ce-mi dați ca eu să‑l dau [pe mâna] voastră?”. Ei au fixat pentru el treizeci de arginți.

(Mc 14,12-16; Lc 22,7-14)

16. Și de atunci căuta momentul potrivit ca să-l dea [pe mâna] lor.

17. În prima [zi] a Ázimelor, s-au apropiat de Isus discipolii, zicând: „Unde vrei să-ți pregătim ca să mănânci Paștele?”.

18. El a spus: „Mergeți în cetate la cutare și spuneți: «Învățătorul zice: timpul meu este aproape. La tine voi face Paștele cu discipolii mei»!”.

(Mc 14,17-21; Lc 22,21-23; In 13,21-30)

19. Discipolii au făcut cum le poruncise Isus și au pregătit Paștele.

20. La lăsatul serii, [Isus] stătea la masă împreună cu cei doisprezece

21. și, în timp ce mâncau, a zis: „Adevăr vă spun, unul dintre voi mă va trăda”.

22. Întristați peste măsură, ei au început să-i spună unul după altul: „Nu cumva sunt eu, Doamne?”.

23. El, răspunzând, a zis: „Cel care și-a întins mâna cu mine în blid, acesta mă va trăda.

24. Căci Fiul Omului merge după cum a fost scris despre el, dar vai omului aceluia prin care Fiul Omului este trădat! Bine ar fi fost pentru omul acela dacă nu s‑ar fi născut!”.

(Mc 14,22-24; Lc 22,19-20; 1Cor 11,23-25)

25. Atunci Iúda, cel care avea să-l trădeze, luând cuvântul, l-a întrebat: „Nu cumva sunt eu, rabbí?”. El i-a răspuns: „Tu ai zis!”.

26. Și, în timp ce mâncau, Isus a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o, a dat-o discipolilor și le-a spus: „Luați, mâncați; acesta este trupul meu!”.

27. Apoi, luând potirul și mulțumind, le-a dat lor, spunând: „Beți din acesta toți,

28. căci acesta este sângele meu, al alianței, care se varsă pentru mulți spre iertarea păcatelor!

29. Vă spun că nu voi mai bea din acest rod al viței până în ziua aceea în care îl voi bea cu voi, nou, în împărăția Tatălui meu”.

(Mc 14,27-31; Lc 22,31-34; In 13,36-38)

30. Și, cântând imnuri, au plecat spre Muntele Măslinilor.

31. Atunci, Isus le-a spus: „Voi toți vă veți scandaliza de mine în noaptea aceasta, căci este scris: «Voi bate păstorul și se vor risipi oile turmei».

32. Dar, după ce voi fi înviat, voi merge înaintea voastră în Galiléea”.

33. Atunci, Petru, luând cuvântul, i-a zis: „Chiar dacă toți se vor scandaliza din cauza ta, eu nu mă voi scandaliza niciodată”.

34. Isus i-a zis: „Adevăr îți spun, chiar în noaptea aceasta, înainte de a fi cântat cocoșul, de trei ori mă vei renega”.

(Mc 14,32-42; Lc 22,39-46)

35. Petru i-a zis: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu tine, nu te voi renega”. Și toți discipolii spuneau la fel.

36. Atunci Isus a venit împreună cu ei într-un loc numit Ghetsemaní și le-a spus discipolilor: „Stați [aici] până când, mergând acolo, mă voi ruga!”.

37. Și, luând cu sine pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zebedéu, a început a se întrista și a se tulbura.

38. Atunci le-a spus: „Sufletul meu este trist până la moarte; rămâneți aici și vegheați cu mine!”.

39. Și, mergând puțin mai încolo, a căzut cu fața la pământ rugându-se și spunând: „Tată! Dacă este posibil, să treacă de la mine potirul acesta! Dar nu cum vreau eu, ci cum [vrei] tu”.

40. Apoi a venit la discipoli și i-a găsit dormind. Atunci i-a zis lui Petru: „Așa, n-ați putut veghea cu mine [nici măcar] un ceas?

41. Vegheați și rugați-vă ca să nu intrați în ispită! Căci duhul este plin de avânt, dar trupul este slab”.

42. Iarăși, pentru a doua oară, a plecat și s-a rugat, spunând: „Tată! Dacă nu este posibil ca să treacă acest [potir] fără ca să-l beau, să se facă voința ta!”.

43. Venind, din nou i-a găsit dormind, căci ochii le erau îngreuiați de somn.

44. Lăsându-i, din nou a plecat și s-a rugat pentru a treia oară, spunând iarăși aceleași cuvinte.

45. Atunci a venit la discipoli și le-a spus: „Dormiți mai departe și odihniți-vă! Iată, a venit ceasul și Fiul Omului este dat pe mâna păcătoșilor!

(Mc 14,43-50; Lc 22,47-53; In 18,3-11)

46. Ridicați-vă, să mergem! Iată, cel care mă trădează este aproape!”.

47. Pe când încă mai vorbea, a venit Iúda, unul dintre cei doisprezece, și, împreună cu el, o mulțime mare, cu săbii și ciomege, din partea arhiereilor și a bătrânilor poporului,

48. iar trădătorul lui le dăduse un semn, spunând: „Cel pe care îl voi săruta, acela este; prindeți-l!”.

49. S-a apropiat îndată de Isus și i-a zis: „Bucură-te, rabbí!”. Și l-a sărutat.

50. Dar Isus i-a spus: „Prietene, pentru aceasta ai venit!”. Atunci, apropiindu-se, au pus mâinile pe Isus și l-au prins.

51. Și, iată, unul dintre cei care erau cu Isus, întinzându-și mâna, a scos sabia, l-a lovit pe unul dintre servitorii marelui preot și i-a tăiat urechea.

52. Atunci Isus i-a zis: „Pune-ți sabia la locul ei, căci toți cei care pun mâna pe sabie de sabie vor pieri.

53. Sau crezi că n-aș putea să-l rog pe Tatăl meu și mi-ar pune îndată la dispoziție mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?

54. Dar cum s-ar mai împlini Scripturile, că așa trebuie să fie?”.

55. În acel ceas, Isus le-a spus mulțimilor: „Ați ieșit ca împotriva unui tâlhar, cu săbii și cu ciomege, ca să mă prindeți. Zi de zi stăteam în templu, învățând, și nu m-ați arestat.

(Mc 14,53-65; Lc 22,66-71; In 18,13-24)

56. Toate acestea s-au făcut ca să se împlinească Scripturile profeților”. Atunci, toți discipolii, părăsindu-l, au fugit.

57. Cei care l-au arestat pe Isus l-au dus la Caiáfa, marele preot, unde se adunaseră cărturarii și bătrânii.

58. Iar Petru l-a urmat de departe până în curtea marelui preot și, intrând, s-a așezat printre servitori ca să vadă sfârșitul.

59. Arhiereii și tot Sinédriul căutau o mărturie falsă împotriva lui Isus ca să-l dea la moarte,

60. dar nu găseau, deși s-au apropiat mulți martori falși. În cele din urmă, au venit doi

61. și au zis: „Acesta a spus: «Pot să distrug templul lui Dumnezeu și în trei zile să-l reconstruiesc»”.

62. Ridicându-se, marele preot i-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva ta?”.

63. Dar Isus tăcea. Atunci marele preot i-a zis: „Te conjur pe Dumnezeul cel viu să ne spui dacă tu ești Cristos, Fiul lui Dumnezeu”.

64. Isus i-a răspuns: „Tu ai zis. Ba vă spun: «de acum îl veți vedea pe Fiul Omului șezând la dreapta puterii șivenind pe norii cerului»”.

65. Atunci, marele preot și-a sfâșiat hainele, spunând: „A rostit o blasfemie. Ce nevoie mai avem de martori? Iată, acum ați auzit blasfemia!

66. Cum vi se pare?”. Ei, răspunzând, au spus: „Este vinovat de moarte!”.

67. Atunci l-au scuipat în față și l-au lovit cu pumnii; alții l-au pălmuit,

(Mc 14,66-72; Lc 22,55-62; In 18,15-18.25-27)

68. spunând: „Profețește-ne, Cristoase! Cine este cel care te-a lovit?”.

69. Iar Petru ședea afară, în curte. S-a apropiat de el o servitoare și i-a zis: „Și tu erai cu Isus Galileeánul”.

70. Dar el a negat înaintea tuturor, spunând: „Nu știu ce zici”.

71. Apoi, ieșind spre poartă, l-a văzut o alta și a zis celor de acolo: „Acesta era cu Isus Nazarinéanul”.

72. Dar el a negat din nou cu jurământ: „Nu-l cunosc pe omul [acela]”.

73. Puțin după aceea, apropiindu-se cei care erau acolo, i-au zis lui Petru: „Într-adevăr, și tu ești dintre ei, pentru că și accentul tău te trădează”.

74. Atunci a început să se blesteme și să jure: „Nu-l cunosc pe omul [acela]”. Și îndată a cântat cocoșul.

75. Atunci și-a amintit Petru de cuvântul lui Isus care îi spusese: „Înainte de a cânta cocoșul, de trei ori mă vei renega”. Și, ieșind, a plâns amar.

»