Matei 26 VDCL

1. Și a fost așa: când a sfârșit Isus toate cuvintele acestea, a zis ucenicilor săi:

2. Știți că peste două zile sunt Paștile și Fiul omului este dat ca să fie răstignit.

3. Atunci mai marii preoților și bătrânii poporului s‐au adunat în curtea marelui preot numit Caiafa,

4. și s‐au sfătuit împreună ca să pună mâna pe Isus prin viclenie și să‐l omoare.

5. Dar ziceau: Nu în sărbătoare, ca să nu se facă tulburare în popor.

6. Iar pe când era Isus în Betania în casa lui Simon leprosul,

7. a venit la el o femeie având un alabastru cu mir foarte scump și l‐a turnat pe capul lui când ședea la masă.

8. Iar când au văzut ucenicii, s‐au mâhnit adânc zicând: La ce pierderea aceasta?

9. Căci acest mir se putea vinde cu mult și să se dea săracilor.

10. Dar Isus cunoscând, le‐a zis: Pentru ce faceți supărare femeii? Căci a făcut un lucru bun față de mine.

11. Căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, dar pe mine nu mă aveți întotdeauna.

12. Căci ea turnând mirul acesta pe trupul meu, a făcut‐o spre înmormântarea mea.

13. Adevărat vă spun, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta în toată lumea, se va vorbi și despre ce a făcut femeia aceasta spre pomenirea ei.

14. Atunci unul din cei doisprezece, cel zis Iuda Iscarioteanul, s‐a dus la mai marii preoților și a zis:

15. Ce voiți să‐mi dați și eu vi‐l voi da prins? Iar ei i‐au cumpănit treizeci de arginți.

16. Și de atunci căuta vreme nimerită ca să‐l dea prins.

17. Iar în cea dintâi zi a azimilor ucenicii au venit la Isus zicând: Unde voiești să‐ți gătim ca să mănânci Paștile?

18. Și el a zis: Mergeți în cetate la cutare și spuneți‐i: Învățătorul zice: Vremea mea este aproape; la tine fac Paștile cu ucenicii mei.

19. Și ucenicii au făcut cum le poruncise Isus și au gătit Paștile.

20. Iar când s‐a făcut seară, s‐a așezat la masă cu cei doisprezece ucenici.

21. Și pe când mâncau, el le‐a zis: Adevărat vă spun că unul din voi mă va da prins.

22. Și ei s‐au întristat foarte mult și au început să‐i zică fiecare: Nu cumva sunt eu, Doamne?

23. Iar el a răspuns și a zis: Cel ce a muiat cu mine mâna în blid, acesta mă va da prins.

24. Într‐adevăr Fiul omului se duce după cum este scris despre el, dar vai de omul acela prin care este dat prins Fiul omului: ar fi bine pentru el dacă nu s‐ar fi născut omul acela.

25. Și Iuda care l‐a dat prins a răspuns și a zis: Nu cumva sunt eu, Rabi? El îi zice: Tu ai zis.

26. Și pe când mâncau ei, Isus a luat pâine și a binecuvântat și a frânt‐o și a dat ucenicilor și a zis: Luați, mâncați; acesta este trupul meu.

27. Și a luat un pahar și a mulțumit și le‐a dat zicând: Beți din el toți.

28. Căci acesta este sângele meu, al legământului celui nou, care se varsă pentru mulți spre iertarea păcatelor.

29. Dar vă spun că de acum nu voi mai bea nicidecum din acest rod al viței până în ziua aceea când îl voi bea cu voi nou în Împărăția Tatălui meu.

30. Și după ce au cântat lăudări, au ieșit la muntele Măslinilor.

31. Atunci Isus le zice: Voi toți veți avea în mine un prilej de poticnire în noaptea aceasta. Căci este scris: Voi bate păstorul și oile turmei se vor împrăștia.

32. Dar după ce voi fi sculat, voi merge înainte de voi în Galileea.

33. Iar Petru a răspuns și a zis: Dacă toți vor avea prilej de poticnire în tine, eu niciodată nu voi avea prilej de poticnire.

34. Isus i‐a zis: Adevărat îți spun că în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta cocoșul, de trei ori mă vei tăgădui.

35. Petru îi zice: Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu tine, nicidecum nu te voi tăgădui. Și toți ucenicii au zis la fel.

36. Atunci Isus vine cu ei la un loc îngrădit zis Ghetsimani și zice ucenicilor săi: Ședeți aici până mă voi duce acolo și mă voi ruga.

37. Și a luat cu sine pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zebedei și a început să se întristeze și să se tulbure adânc.

38. Atunci le zice: Sufletul meu este foarte întristat, până la moarte; rămâneți aici și vegheați cu mine.

39. Și a mers puțin mai înainte și a căzut pe fața sa și s‐a rugat zicând: Tatăl meu, dacă este cu putință, treacă de la mine paharul acesta; însă nu cum voiesc eu, ci cum voiești tu.

40. Și vine la ucenici și‐i află dormind și zice lui Petru: Așa, n‐ați fost în stare să vegheați un ceas cu mine?

41. Vegheați și rugați‐vă ca să nu intrați în ispită. Într‐adevăr duhul este fără preget dar carnea este neputincioasă.

42. Iarăși a mers a doua oară și se ruga zicând: Tatăl meu, dacă nu este cu putință să treacă acesta ca să nu‐l beau, facă‐se voia ta.

43. Și a venit iarăși și i‐a aflat dormind, căci ochii le erau îngreuiați.

44. Și i‐a lăsat iarăși și a mers și s‐a rugat a treia oară zicând același cuvânt.

45. Atunci vine la ucenici și le zice: Dormiți de acum și odihniți‐vă. Iată s‐a apropiat ceasul și Fiul omului este dat în mâinile păcătoșilor.

46. Sculați‐vă, să mergem; iată, s‐a apropiat cel ce mă dă prins.

47. Și pe când vorbea el încă, iată Iuda, unul din cei doisprezece, și cu el gloată multă cu săbii și ciomege, a venit de la mai marii preoților și bătrânii poporului.

48. Iar cel ce‐l dădea prins le dăduse un semn zicând: Pe care‐l voi săruta, acela este, apucați‐l.

49. Și îndată s‐a apropiat de Isus și a zis: Bucură‐te, Rabi. Și l‐a sărutat mult.

50. Iar Isus i‐a zis: Prietene, pentru ce ai venit, fă. Atunci ei s‐au apropiat, au pus mâinile pe Isus și l‐au apucat.

51. Și iată, unul din cei ce erau cu Isus a întins mâna, și‐a tras sabia și a lovit pe robul marelui preot și i‐a tăiat urechea.

52. Atunci Isus îi zice: Întoarce sabia ta la locul ei, căci toți care iau sabie de sabie vor pieri.

53. Sau ți se pare că nu pot ruga pe Tatăl meu și‐mi va pune în rând chiar acum mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?

54. Dar cum vor fi împlinite scripturile, că așa trebuie să fie?

55. În acel ceas Isus a zis gloatelor: Ați ieșit ca la un tâlhar cu săbii și ciomege să mă prindeți? În fiecare zi ședeam în Templu învățând și nu m‐ați apucat.

56. Dar toate acestea s‐au făcut ca să fie împlinite scripturile prorocilor. Atunci toți ucenicii l‐au lăsat și au fugit.

57. Iar cei ce apucaseră pe Isus l‐au dus la Caiafa, marele preot, unde erau adunați împreună cărturarii și bătrânii.

58. Dar Petru îl urma de departe până la curtea marelui preot și a intrat înăuntru și ședea cu slujitorii să vadă sfârșitul.

59. Iar mai marii preoților și bătrânii, tot sinedriul, căutau o mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să‐l omoare.

60. Și n‐au găsit, deși veniseră mulți martori mincinoși. În urmă au venit doi,

61. și au zis: Acesta a zis: Pot dărâma Templul lui Dumnezeu și în trei zile să‐l zidesc.

62. Și marele preot s‐a sculat și i‐a zis: Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva ta?

63. Dar Isus tăcea. Și marele preot i‐a zis: Te jur pe Dumnezeul cel viu să ne spui dacă tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.

64. Isus îi zice: Tu ai zis. Dar vă spun: de acum veți vedea pe Fiul omului șezând la dreapta puterii și venind pe norii cerului.

65. Atunci marele preot și‐a sfâșiat veșmintele, zicând: A hulit. Ce mai avem trebuință de martori? Iată acum ați auzit hula.

66. Ce vi se pare? Ei au răspuns și au zis: Este vinovat de moarte.

67. Atunci l‐au scuipat în față și l‐au pălmuit, iar alții l‐au bătut,

68. zicând: Prorocește‐ne, Hristoase, cine este cel ce te‐a lovit?

69. Iar Petru ședea afară în curte. Și o slujnică a venit la el zicând: Și tu erai cu Isus Galileeanul.

70. Iar el a tăgăduit înaintea tuturor zicând: Nu știu ce zici.

71. Și a ieșit la poartă și l‐a văzut alta și zice celor de acolo: Și acesta era cu Isus Nazarineanul.

72. Și iarăși a tăgăduit cu jurământ: Nu știu pe omul acesta.

73. Iar peste puțin, cei ce stăteau acolo au venit și au zis lui Petru: Cu adevărat și tu ești dintre ei căci și vorbirea ta te dă pe față.

74. Atunci a început să se blesteme și să jure: Nu știu pe omul acesta. Și îndată a cântat cocoșul.

75. Și Petru și‐a adus aminte de cuvântul lui Isus care zisese: Mai înainte de a cânta cocoșul, de trei ori mă vei tăgădui. Și a ieșit afară și a plâns cu amar.