Matei 27 VBRC2020

1. Iar când s-a făcut dimineață, toți arhiereii și bătrânii poporului au ținut consiliu împotriva lui Isus ca să-l dea la moarte.

2. Și, legându-l, l-au dus și l-au predat lui Pilát, guvernatorul.

3. Atunci Iúda, cel care l-a trădat, văzând că el fusese condamnat, cuprins de remușcare, a adus înapoi arhiereilor și bătrânilor cei treizeci de arginți,

4. spunând: „Am păcătuit, vânzând sânge nevinovat”. Dar ei i-au zis: „Ce ne privește? Tu vei vedea!”.

5. Și aruncând arginții în templu, a plecat și s-a spânzurat.

6. Iar arhiereii, luând arginții, au zis: „Nu este permis să-i punem în tezaur, căci sunt prețul sângelui”.

7. Iar ei, ținând consiliu, au cumpărat cu [arginții] Ogorul Olarului pentru îngroparea străinilor.

8. De aceea se numește ogorul acela până astăzi „Ogorul Sângelui”.

9. Atunci s-a împlinit ceea ce a fost spus prin Ieremía profetul, care zice: «Și au luat treizeci de arginți, prețul celui vândut, care a fost stabilitde fiii lui Israél

10. și i-au dat pe Ogorul Olarului, așa cum îmi poruncise Domnul».

11. Isus stătea înaintea guvernatorului, iar guvernatorul l-a întrebat, zicând: „Tu ești regele iudeilor?”. Isus a răspuns: „Tu o spui”.

12. Și, în timp ce era acuzat de arhierei și de bătrâni, nu răspundea nimic.

13. Atunci i-a zis Pilát: „Nu auzi câte mărturisesc împotriva ta?”.

14. Dar nu a răspuns nici măcar un cuvânt, încât guvernatorul se mira foarte mult.

15. La fiecare sărbătoare, guvernatorul obișnuia să elibereze un deținut pentru popor, pe care îl voiau ei.

16. Pe atunci aveau un deținut vestit, numit Barába.

17. Deci, adunându-se ei, Pilát le-a zis: „Pe cine vreți să vi-l eliberez: pe Barába sau pe Isus care se numește Cristos?”.

18. Căci știa că din invidie îl dăduseră pe mâna lui.

19. Și, în timp ce ședea la judecată, soția lui i-a trimis vorbă: „Nimic să nu faci dreptului aceluia, căci multe am suferit azi în vis din cauza lui!”.

20. Dar arhiereii și bătrânii au convins mulțimile să-l ceară pe Barába, iar pe Isus să-l dea la moarte.

21. Luând cuvântul, guvernatorul le-a zis: „Pe care dintre cei doi vreți să vi-l eliberez?”. I-au răspuns: „Pe Barába!”.

22. Pilát le-a zis: „Așadar, ce să fac cu Isus care se numește Cristos?”. Au zis toți: „Să fie răstignit!”.

23. El le-a spus: „Dar ce rău a făcut?”. Ei însă strigau și mai tare: „Să fie răstignit!”.

24. Văzând Pilát că nu folosește la nimic, dimpotrivă, agitația devenea tot mai mare, a luat apă și s-a spălat pe mâini înaintea poporului, spunând: „Eu sunt nevinovat de sângele acesta. Voi veți vedea!”.

25. Tot poporul, răspunzând, a zis: „Sângele lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri!”.

26. Atunci li l-a eliberat pe Barába, iar pe Isus, biciuindu-l, l-a dat ca să fie răstignit.

27. Atunci, soldații guvernatorului l-au adus pe Isus în pretoriu și au adunat în jurul lui toată cohorta

28. și, după ce l-au dezbrăcat, l‑au acoperit cu o mantie purpurie.

29. Împletind o coroană de spini, i‑au pus-o pe cap, iar în mâna dreaptă o trestie și, îngenunchind înaintea lui, își băteau joc de el, spunând: „Bucură-te, rege al iudeilor!”.

30. Apoi, scuipându-l, îi luau trestia și-l loveau peste cap.

31. După ce și-au bătut joc de el, l-au dezbrăcat de mantie și l-au îmbrăcat cu hainele lui. Apoi l-au dus ca să-l răstignească.

32. În timp ce ieșeau, au găsit un om din Ciréne cu numele de Símon. Pe acesta l-au constrâns să-i ducă crucea.

33. Ajungând la locul numit Gólgota, care înseamnă locul Craniului,

34. i-au dat să bea vin amestecat cu fiere, dar el, gustând, n-a voit să bea.

35. După ce l-au răstignit, au împărțit hainele lui aruncând zarurile;

36. apoi, așezându-se, au rămas acolo să-l păzească.

37. Au pus deasupra capului său cauza [condamnării], scrisă [astfel]: „Acesta este Isus, regele iudeilor”.

38. Atunci au răstignit împreună cu el doi tâlhari, unul la dreapta și altul la stânga.

39. Iar cei care treceau rosteau blasfemii împotriva lui, clătinând din cap

40. și spunând: „Tu, care dărâmi templul și-l construiești în trei zile, salvează-te pe tine însuți! Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, coboară de pe cruce!”.

41. La fel și arhiereii îl luau în râs împreună cu cărturarii și cu bătrânii și spuneau:

42. „Pe alții i-a salvat, pe sine nu se poate salva! Dacă este regele Israélului, să coboare acum de pe cruce și vom crede în el!

43. S-a încrezut în Dumnezeu! Să-l salveze acum dacă îl iubește! Pentru că spunea: «Sunt Fiul lui Dumnezeu»”.

44. Chiar și tâlharii răstigniți împreună cu el îl insultau.

45. De la ceasul al șaselea s-a făcut întuneric pe tot pământul până la ceasul al nouălea.

46. Iar pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas puternic: „Elí, Elí, lemá sabactáni?”, care înseamnă „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?”.

47. Unii dintre cei care stăteau acolo, auzind, spuneau: „Acesta îl cheamă pe Ilíe!”.

48. Și, îndată, unul dintre ei a alergat și, luând un burete, l-a înmuiat în oțet, l-a pus într-o trestie și i-a dat să bea.

49. Iar ceilalți spuneau: „Lasă, să vedem dacă vine Ilíe să-l salveze!”.

50. Dar Isus, strigând din nou cu glas puternic, și-a dat duhul.

51. Și, iată, catapeteasma templului s-a sfâșiat în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, pietrele s-au despicat,

52. mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților morți au înviat

53. și, ieșind din morminte, după învierea lui, au venit în cetatea sfântă și s-au arătat multora.

54. Atunci centurionul și cei care împreună cu el îl păzeau pe Isus, văzând cutremurul și cele întâmplate, s-au înspăimântat și au spus: „Cu adevărat acesta era Fiul lui Dumnezeu!”.

55. Erau acolo și multe femei care priveau de departe. Unele îl urmaseră pe Isus din Galiléea slujindu-i.

56. Printre ele erau Maria Magdaléna, Maria, [mama] lui Iacób și a lui Iosíf, și mama fiilor lui Zebedéu.

57. Când s-a făcut seară, a venit un om bogat din Arimatéea, al cărui nume era Iosíf, care era și el discipol al lui Isus.

58. Acesta, apropiindu-se, i-a cerut lui Pilát trupul lui Isus. Atunci Pilát a poruncit să-i fie dat.

59. Iosíf, luând trupul [lui Isus], l-a înfășurat într-un giulgiu curat

60. și l-a pus în mormântul său nou, pe care îl săpase în stâncă. După ce a rostogolit o piatră mare la intrarea mormântului, a plecat.

61. Iar Maria Magdaléna și cealaltă Marie ședeau acolo, înaintea mormântului.

62. În ziua următoare, cea care este după ziua Pregătirii, s-au adunat arhiereii și fariseii la Pilát

63. și i-au spus: „Domnule, ne-am amintit că acel înșelător a spus pe când mai trăia încă: «După trei zile, voi învia».

64. Poruncește deci să fie sigilat mormântul până în ziua a treia, ca nu cumva să vină discipolii lui să-l fure și să spună poporului: «A înviat din morți»! Iar înșelătoria aceasta de pe urmă ar fi mai rea decât prima”.

65. Pilát le-a zis: „Aveți garda, mergeți și sigilați cum știți!”.

66. Ei s-au dus și au asigurat mormântul, sigilând, împreună cu garda, piatra.