Matei 7 BIV2014

1. „Nu judecați, pe nimeni, voi, Să nu fiți judecați apoi.

2. Cu judecata ce-o rostiți, Cu ce măsură folosiți, La rându-vă veți fi și voi, De alții, judecați. Apoi, Primi-veți, ce-aveți de luat, Precum la alți-ați măsurat.

3. De ce vezi tu, la frate-tău, Paiul aflat, în ochiul său, Iar bârna, care e la tine, Nu vrei s-o vezi! Crezi că e bine?

4. Sau spune, cum crezi tu că poți, Altuia, paiul să i-l scoți Când tu, de fapt, nici nu vezi bine, Fiind o bârnă-n ochi la tine?!

5. Fățarnice! Întâi să scoți Bârna, din ochiul tău, să poți Scoate, apoi, paiul, pe care, Fratele tău, în ochi, îl are.

6. Un lucru să mai țineți minte: La câini, să nu dați, lucruri sfinte, Nici porcilor, mărgăritare, Să nu le calce în picioare – Neavând preț la ei – iar după Aceste toate, să vă rupă.”

7. „Să cereți doar, și-o să primiți! Să căutați, și-o să găsiți! Vi se deschide de bateți, Căci, precum bine voi vedeți,

8. Când cineva cere, primește; Oricine caută, găsește; Și se deschide cui va bate.

9. Fiind zise acestea toate, Am să vă-ntreb, acum, ceva: Există, oare, cineva, Care, când fiul l-a rugat Să-i dea o pâine, să-i fi dat

10. O piatră; ori de a voit Un pește, șerpi i-a dăruit?

11. Deci, dacă voi, cari răi sunteți Știți, daruri bune, să faceți – Simțind la fel cu-ai voștri prunci – Cu-atât mai mult, Domnul, atunci, Va da, celor ce Îi vor cere, Doar lucruri bune, cu plăcere.

12. Tot ce doriți să vi se facă, Faceți și voi, pentru că, iacă, În aste vorbe s-au închis Lege, Proroci – tot ce s-a scris.”

13. „Intrați pe poarta strâmtă! Iată Că largă este poarta, lată Se vede calea, spre pierzare; Iar numărul acelor care Pășesc pe ea, este sporit.

14. Portița vieții s-a vădit Strâmtă, iar calea ei e-ngustă Și-astfel, puțini sunt cei ce-o gustă.”

15. „De-acei proroci ce mint, vegheați Să nu ajungeți, înșelați. Ei au să vină, pe la voi, Lupi, îmbrăcați în piei de oi.

16. Dar, după roade, o să-i știți, Mereu, să îi deosebiți. Văzut-ați voi, pe cineva, Că poate aduna, cumva, Struguri, din tufele de spini? Smochinele, din mărăcini?

17. Deci, pomul bun, va face doar – Tot timpul – fructe bune, iar Cel rău va face fructe rele – Doar pentru foc sunt bune ele.

18. Pomul cel bun, nu o să poată Să dea, o fructă rea, vreodată. Nici pomul rău – orice s-ar spune – Nu o să facă roade bune.

19. Deci, pomul rău este tăiat Și-apoi, în foc, e aruncat –

20. Voi, ca să nu fiți înșelați, De roade, să îi căutați.”

21. „Nu orișicine Îmi rostește „O Doamne, Doamne”, dobândește Împărăția cerului; Ci cel ce face voia Lui, A Tatălui Meu Cel ceresc.

22. Adevărat Eu vă vorbesc: În ziua ‘ceea, mulți vor spune „Doamne, n-am făcut lucruri bune? Nu am luptat noi, cu cel rău? N-am scos draci, în Numele Tău? N-am prorocit, în al Tău Nume? Și n-am făcut, minuni, în lume?”

23. Atunci, am să le spun curat: „Nu vă cunosc și, niciodat’, Nu am putut a vă-nțelege! Plecați, toți cei fără de lege!”

24. De-aceea, orice om cuminte, Ce-a auzit aste cuvinte Și le-a făcut, e-asemănat Cu-acela care și-a durat O casă, colo sus, pe stâncă.

25. A îndurat multe, dar încă Ploi și șuvoaie au s-o bată, Vânt și furtuni. Ea, niciodată, Nu va fi, însă, prăbușită, Căci temelia-i e zidită,

26. Pe stâncă. Dacă cineva Va auzi, însă, ceva Și nu face, e-asemuit Cu omul cel nechibzuit, Cari, pe nisip, și-a ridicat

27. Casa. Ape s-au revărsat Furioase, vânturi au lovit În ea, încât, s-a prăbușit, Iar prăbușirea i-a fost mare.”

28. După această cuvântare, Noroadele au fost uimite De-nvățăturile primite,

29. De la Iisus – pentru că El, Îi învăța ca și Acel Care, puterea, o avea; Nimeni n-a fost, asemenea.