Matei 8 BIV2014

1. Când, de pe munte, a plecat Iisus, norodul L-a urmat.

2. Un biet lepros veni la El: „Doamne!” – a zis omul acel, După ce I s-a închinat – „De vrei Tu, pot fi vindecat!”

3. Atunci, Iisus, mâna, Și-a-ntins, Iar, pe bolnav, când l-a atins, A spus: „Voiesc! Ești curățit!” – Și omul s-a-nsănătoșit.

4. Apoi, i-a zis, leprosului: „Du-te! Să nu spui nimănui, Ci preotul, doar, să te vadă; Apoi, grăbește-te de adă Darul, de Moise, rânduit, Spre mărturie-a fi jertfit.”

5. În Capernaum, a intrat Iisus, când s-a apropiat, Cu greu, un biet sutaș, de El,

6. Și I-a vorbit, în acest fel: „Doamne, ceva, vreau să te rog: Îmi zace robul, slăbănog, Și este foarte chinuit.”

7. Iisus, privindu-l, a rostit: „Veni-voi să-l tămăduiesc.”

8. Sutașul zise: „Nu-ndrăznesc Să-Ți cer să vii, căci nu sunt vrednic Să-mi intri-n casă, dar puternic, Cum ești, dacă vei porunci, Robul se va-nsănătoși.

9. Sub stăpânire, sunt sutași Și am, sub mine, mulți ostași. De-i spun, unuia, „Du-te”, face; De-l chem, îndată vine-ncoace. La fel și robul bolnav rău, Se vindecă la glasul Tău.”

10. Când a sfârșit – uimit, Iisus, De ale lui vorbe – a spus: „Mă miră că e cu putință, Să aibă o așa credință, Omul acesta. Ca la el, N-am întâlnit, în Israel.

11. Sunt mulți acei, din răsărit – Precum și cei din asfințit – Care, la masă, vor veni Și-acolo se vor pomeni Șezând lângă Avram, Isac Și Iacov, când afară zac,

12. Plângând, adevărații fii, Ai cerului Împărății, În mijlocul plânsetelor Și în scrâșnirea dinților.”

13. Sutașului, I-a spus apoi: „Întoarce-te dar, înapoi, La casa ta, și fii pe pace. După credința ta, se face” – Iar robul s-a tămăduit În ceasu-n care a vorbit.

14. Iisus, în casă, a intrat, La Petru. Soacra sa, în pat, Zăcea, de friguri, chinuită.

15. Pe loc, a fost înzdrăvenită, Când S-a apropiat Iisus Și, mâna, peste ea, Și-a pus.

16. Când înserarea a venit, Domnul Iisus S-a pomenit, Cu niște îndrăciți, aduși, Și-n fața ochilor Săi, puși. Atunci, orice duh necurat, A scos Iisus, și-a vindecat Pe-orice bolnav, care-a venit, La El, spre-a fi tămăduit,

17. Și-a împlinit ce a fost scris, Așa precum Isaia-a zis: „El a luat, asupra Lui, Boala și cazna omului; Și neputințe a luat, Câte pe noi ne-au încercat.”

18. În jurul Său, s-a îmbulzit Norodul. El a poruncit – Spre a fi auzit de lume – Să șeadă într-un loc anume.

19. Atuncea s-a apropiat Un cărturar și-a cuvântat: „Învățătorule, aș vrea Să te urmez, de s-ar putea.”

20. Iisus răspunse: „Vulpile Au vizuini; păsările Au cuiburi. Fiul omului, Însă, nu are-un loc al Lui, Unde să-și odihnească capul.”

21. „Doamne” – a zis atunci un altul Din ucenici – „Iată că eu Vreau să-l îngrop, pe tatăl meu. Să plec, mă lasă, așadar!”

22. „Tu vin-o după Mine, iar Pe morți, îi lasă morților: Cei morți, îngroape-și morții lor.”

23. Într-o corabie-a urcat Iisus, fiind, apoi, urmat De ucenicii Lui. Deodată,

24. Marea a fost învolburată, De o furtună strașnică. Cu furie năprasnică, Talazuri mari se năpusteau Și în corabie loveau, Iar El dormea. L-au deșteptat

25. Ai Săi, fiindcă s-au speriat: „Doamne! Pierim! Scoală-Te dar!”

26. „De ce vă temeți în zadar, Voi, puțin credincioșilor?” – Le-a zis El, ucenicilor. După aceea S-a sculat, Vânturi și mare a certat, Încât apa s-a potolit Și liniștea s-a-nstăpânit.

27. Oameni-acei se minunau Și-nfiorați se întrebau: „Ce om este Acesta, oare, De îl ascultă vânt și mare?”

28. Iisus, apoi, a debarcat În Gadareni. L-au așteptat Doi îndrăciți, care ieșeau Dintr-un mormânt, căci locuiau În cimitir. De răul lor, Nu mai trecea un călător Pe acel drum. Când L-au văzut,

29. Ei au strigat: „Ce ți-am făcut? De ce vrei să ne chinuiești, ‘Naintea vremii? Știm că ești Iisus! Ești Fiul Domnului! Dar nici o legătură nu-i, Statornicită, între noi!” Iisus privea doar, la cei doi.

30. În depărtare se zăreau Turme de porci, care pășteau.

31. Dracii, văzând că Iisus tace – Știind că n-or avea ce face – Cuprinși de spaimă, Îl rugară: „De vrei ca să ne scoți afară, Atunci, ne lasă să plecăm Și-n porci-aceia să intrăm.”

32. „Duceți-vă!” – le-a zis Iisus. Draci-au ieșit și-apoi s-au dus Și-n acea turmă au intrat. Deodată, porci-au alergat Spre stânci și-apoi s-au azvârlit, În mare, unde au pierit.

33. Porcarii s-au înspăimântat Și-au povestit ce s-a-ntâmplat, Locuitorilor cetății.

34. Aceștia, au ieșit cu toții, Cu mic – cu mare și s-au dus – Să-L întâlnească, pe Iisus. Ei L-au rugat, când L-au văzut, Să plece din al lor ținut.