Matei 8 VDCL

1. Și după ce s‐a pogorât de pe munte, l‐au urmat gloate multe.

2. Și iată, un lepros s‐a apropiat de el și i s‐a închinat zicând: Doamne, dacă voiești, poți să mă curățești.

3. Și Isus a întins mâna și l‐a atins, zicând: Voiesc, fii curățit. Și îndată lepra lui a fost curățită.

4. Și Isus îi zice: Vezi să nu spui la nimeni, ci mergi, arată‐te preotului și adu darul pe care l‐a rânduit Moise, spre mărturie lor.

5. Și când a intrat în Capernaum, s‐a apropiat de el un sutaș, rugându‐l

6. și zicând: Doamne, sluga mea zace în casă slăbănog, chinuindu‐se cumplit.

7. Și îi zice: Voi veni și‐l voi însănătoși.

8. Și sutașul a răspuns și a zis: Doamne, nu sunt vrednic ca să intri sub acoperișul meu, ci zi numai cu un cuvânt și sluga mea se va tămădui.

9. Căci și eu sunt un om sub stăpânire, având sub mine însumi ostași, și zic acestuia: Du‐te. Și se duce. Și altuia: Vino. Și vine. Și robului meu: Fă aceasta. Și face.

10. Și când a auzit Isus, s‐a mirat și a zis celor ce‐l urmau: Adevărat vă spun: n‐am găsit nici în Israel atâta credință.

11. Dar vă spun că mulți vor veni de la răsărit și de la apus și vor sta la masă cu Avraam și Isaac și Iacov în Împărăția Cerurilor,

12. iar fiii împărăției vor fi aruncați în întunericul de afară: acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților.

13. Și Isus a zis sutașului: Du‐te, fie‐ți cum ai crezut. Și sluga s‐a tămăduit în ceasul acela.

14. Și când a venit Isus în casa lui Petru, a văzut pe soacra acestuia zăcând acolo și prinsă de friguri.

15. Și i‐a atins mâna și au lăsat‐o frigurile. Și ea s‐a sculat și‐i slujea.

16. Și când s‐a făcut seară, i‐au adus mulți îndrăciți și a scos afară duhurile prin cuvânt și a tămăduit pe toți care erau bolnavi,

17. ca să împlinească ce s‐a zis prin Isaia prorocul, care zice: El însușii a luat slăbiciunile noastre și a purtat bolile noastre.

18. Și când a văzut Isus gloate multe împrejurul său a poruncit să treacă dincolo.

19. Și unul, un cărturar, s‐a apropiat și i‐a zis: Învățătorule, te voi urma oriunde vei merge.

20. Și Isus îi zice: Vulpile au vizuini și păsările cerului au locuințe, dar Fiul omului n‐are unde să‐și plece capul.

21. Și un altul dintre ucenici i‐a zis: Doamne, dă‐mi voie mai întâi să mă duc și să îngrop pe tatăl meu.

22. Dar Isus îi zice: Urmează‐mă și lasă morții să‐și îngroape pe morții lor.

23. Și când a intrat în corabie, ucenicii lui l‐au urmat.

24. Și iată s‐a făcut o furtună cumplită pe mare, încât corabia se acoperea de valuri: iar el dormea.

25. Și s‐au apropiat de el și l‐au deșteptat, zicând: Doamne, scapă‐ne; pierim!

26. Și el le zice: De ce sunteți fricoși, puțin credincioșilor? Atunci s‐a sculat, a certat vânturile și marea și s‐a făcut o liniște mare.

27. Și oamenii s‐au mirat zicând: Ce fel de om este acesta, că și vânturile și marea îl ascultă?

28. Și când a venit el dincolo, în ținutul Gadarenilor, l‐au întâmpinat doi îndrăciți, ieșind din morminte, foarte înfuriați, încât nimeni nu putea trece pe calea aceea.

29. Și iată, au strigat zicând: Ce avem noi cu tine, Isuse, Fiu al lui Dumnezeu? Ai venit aici ca să ne chinuiești mai înainte de vreme?

30. Și departe de ei era o turmă de porci mulți, păscând.

31. Și dracii îl rugau zicând: Dacă ne scoți afară, trimite‐ne în turma de porci.

32. Și el le‐a zis: Mergeți. Iar ei au ieșit și s‐au dus în turma de porci. Și iată, toată turma s‐a repezit de pe râpă în mare și a pierit în ape.

33. Iar cei ce îi pășteau au fugit și s‐au dus în cetate și au spus toate și cele întâmplate cu îndrăciții.

34. Și iată, toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Isus. Și când l‐au văzut, l‐au rugat să treacă din hotarele lor.