Matei 9 BIV2014

1. Iisus, urmat de ceata Sa, Trecu marea-n cetatea „Sa”.

2. Grabnic, aici, I-a fost adus Un slăbănog, și-n față-I pus. Iisus, văzând credința lui, Îi spuse, slăbănogului: „Hai! Îndrăznește fiule! Iertate-ți sunt păcatele!”

3. Dar niște cărturari – firește – Și-au zis: „Omul Acest hulește!”

4. Iisus, îndată, i-a văzut, Gândul ascuns, le-a cunoscut Și-a spus atunci: „De ce aveți Voi, gânduri rele? Ce credeți

5. Că-i mai ușor de zis: „Păcate, Câte-ai făcut, îți sunt iertate”,

6. Sau „Scoală-te și umblă?” Deci, Că Fiul omului, în veci, Are putere, pe pământ, Să ierte rele câte sânt, Iată că spun acum: te scoală! Te scutură de a ta boală! Ia-ți patul, neîntârziat, Și du-te-acasă, imediat!”

7. Ologul s-a-nsănătoșit Și-a luat patul și, grăbit, Plecă spre casă. Lumea care

8. Văzu acea minune mare, Speriată de puterea Lui, Slăvi Numele Domnului.

9. Iisus, apoi, i-a părăsit. În drumul Său, a întâlnit Un om, la vamă așezat, Care, Matei, a fost chemat. „Urmează-Mă!” – i-a poruncit Iisus, de-ndat’ ce l-a zărit. Omul acela s-a sculat Și pe-a Sa urmă a plecat.

10. Pe când ședea Iisus la masă, Iată că au intrat în casă, Mulți păcătoși, prânzind cu El, Și cu ai Lui, în locu-acel.

11. Când Farisei-au observat Faptul acest, i-au întrebat Pe ucenici: „Învățătorul, Cum de mănâncă cu poporul De vameși și de păcătoși?”

12. Iisus le-a zis: „Cei sănătoși Nu au, de doctor, trebuință, Ci cei aflați în suferință.

13. Acum, puteți ca să plecați, Să mergeți și să învățați Ce-a însemnat „Milă voiesc, Iar nu jertfe”; căci Eu doresc Să îi aduc la pocăință, Nu pe cei cari sunt în credință – Neprihăniți și-evlavioși – Ci pe acei ce-s păcătoși.”

14. Odată, mers-au, la Iisus, Elevii lui Ioan, și-au spus: „Și Fariseii, dar și noi, Postim mereu. Însă, la voi, Nimeni – nici ucenicii Tăi.”

15. Iisus a zis, despre ai Săi: „Se pot nuntașii văieta, Cât mirele, cu ei, va sta? Veni-vor, însă, zilele, Când fi-va luat mirele Și-atuncea, vor posti și ei.

16. Un petic nou, la haină-l iei Și-l coși, când haina este nouă – Altfel, le pierzi pe amândouă: Căci dacă haina-i veche, are Ca să se rupă și mai tare.

17. Vinul cel nou – știe oricine – Că în burdufuri noi se ține. Burduful vechi, ușor plesnește, Iar vinul nou se risipește.”

18. Pe când Iisus rostea aceste Cuvinte, a primit o veste, Trimisă printr-un mesager, De un fruntaș: „Iată ce-Ți cer – Mai adineauri, am primit Știrea, că fiica mi-a murit – Să-Ți pui Tu, mâna, peste ea, Și-atunci, copila va-nvia!”

19. Iisus și-ai Lui, s-au ridicat – Spre-a lui Iair casă-au plecat.

20. Dar o femeie a ieșit În drumul lor, și-a îndrăznit – După ce greu s-a strecurat Până când s-a apropiat – Ca mâna să își fi întins Și haina Lui s-o fi atins.

21. De doisprezece ani, avea O scurgere de sânge. Ea Crezuse că de-I va atinge, Doar haina, boala-i se va stinge.

22. Iisus S-a-ntors, căci a simțit-o Cum L-a atins. Când a zărit-o, „Fiică-ndrăznește!” – a rostit – „Credința te-a tămăduit!”

23. Când au ajuns la casa lui – Adică a fruntașului – Iisus văzu o mare gloată, În curtea casei, adunată.

24. El i-a îndepărtat grăbit, Spunând: „Fetița n-a murit, Ci doarme doar.” Dar ei râdeau Și în batjocură-L luau.

25. Iisus i-a scos pe toți afară. Când S-a întors în casă iară, De mână, fata, a luat Și, astfel, ea a înviat,

26. Iar vestea, despre înviere, S-a-ntins, în grabă, cu putere.

27. Când de acolo a plecat, Doi orbi, în urmă-I, au strigat: „Ai milă, Fiu al Domnului!”

28. S-au așezat în fața Lui, Iar El a spus: „Credeți că Eu Vă pot da ajutorul Meu?” „Credem! Tu ești salvarea noastră!”

29. „Fie după credința voastră!”

30. Atunci, ochii li s-au deschis, Iar El le-a poruncit și-a zis: „Să nu mai spuneți nimănui!”

31. Ei au uitat de sfatul Lui Și-afară, de cum au ieșit, În tot ținutu-au povestit, Ceea ce li s-a întâmplat, Și cum Iisus i-a vindecat.

32. Orbii abia L-au părăsit, Când I-au adus un îndrăcit. Omul acela, mut fusese,

33. Dar după ce Iisus scosese Dracul, din el, omu-a vorbit. Lumea, care l-a auzit, S-a minunat privind la el Și-a zis: „Nicicând, în Israel, Așa ceva, n-am pomenit!”

34. Doar Fariseii au cârtit, Spunând că scosul dracilor, Se face doar prin domnul lor.

35. Cetăți și sate, străbătea Iisus. Pe unde El trecea, Putea fi auzit vorbind Și lumii propovăduind, Clar, Evanghelia cerului. A vindecat, în drumul Lui, Mereu, oricare neputință, Totul fiindu-I cu putință.

36. Când a văzut, gloatele toate, În jurul Său stând adunate, I S-a făcut milă de ele, Căci în acele vremuri grele, Erau ca turma risipită Ce de păstori a fost lipsită.

37. „Mare e secerișul, iar Puțini sunt lucrătorii dar.

38. Să vă rugați voi, Domnului, Să dea, la secerișul Lui, Secerători” – așa le-a spus, Discipolilor Săi, Iisus.