Naum 2 VDCL

1. Cel ce sfărâmă s‐a suit împotriva ta. Păzește‐ți cetățuia, ia seama la drum, încinge‐ți coapsele, întărește‐ți puterea cu tărie.

2. Căci Domnul a adus iarăși slava lui Iacov, ca și slava lui Israel, căci i‐au pustiit pustiitorii și le‐au stricat vițele.

3. Scutul vitejilor săi este făcut roșu, bărbații de război sunt în stacojiu, de focul oțelului fulgeră carele în ziua gătirii sale și sulițele se învârtesc.

4. Carele duruiesc în uliți, se lovesc unul de altul în piețe, înfățișarea lor este ca făcliile, aleargă ca fulgerele.

5. El se gândește la cei măreți ai săi; se poticnesc în mersul lor, se grăbesc spre zid și adăpostul se gătește.

6. Porțile râurilor sunt deschise și palatul se prăbușește!…

7. Și Uzab este descoperită, este dusă și slujnicile ei bocesc cu glas de turturele, și se bat în piepturi.

8. Dar din vremuri vechi Ninive era un lac de apă, totuși ei fug!… Stați! stați! strigă ei. Dar nimeni nu se uită îndărăt.

9. Prădați argintul! Prădați aurul! Comorile sunt fără fund, slava de tot felul de lucruri plăcute.

10. Ea este deșartă și pustiită, stoarsă cu totul! și i se topește inima și‐i tremură genunchii și o durere ascuțită este în toate coapsele și toate fețele lor au îngălbenit.

11. Unde este culcușul leilor și locul unde pășteau puii de lei, unde se plimba leul, leoaica, puiul de leu și nu era cine să‐i înspăimânte?

12. Leul sfâșia îndeajuns pentru puii săi și sugruma pentru leoaicele sale și umplea cu pradă vizuinile sale și cu fiare sfâșiate culcușurile sale.

13. Iată, eu sunt împotriva ta, zice Domnul oștirilor, și voi arde carele sale în fum și pe puii tăi de leu îi va mistui sabia și voi stârpi prada ta de pe pământ și nu se va mai auzi glasul solilor tăi.