Naum 3 VBRC2020

1. Vai de cetatea însângerată, plină de minciună și jaf, care nu încetează să sfâșie!

2. Pocnet de bici și sunet de huruit de roți, calul galopează și carul aleargă!

3. Călărețul urcă, sabia lucește și sulița sclipește. Mulțime de străpunși, grămadă de cadavre, nu se termină hoiturile: se împiedică de hoiturile lor.

4. Din cauza mulțimii desfrânărilor celei desfrânate, cea frumoasă și stăpână a vrăjitoriilor, care vinde neamurile prin desfrânările ei și familiile, prin vrăjitoriile sale.

5. Iată, sunt împotriva ta – oracolul Domnului Sabaót – voi dezveli poala ta până peste fața ta, voi face să vadă neamurile goliciunea ta și domniile, rușinea ta!

6. Voi arunca asupra ta urâciunile tale, te voi face să înnebunești și te voi pune la vedere.

7. Toți cei care te vor vedea vor fugi de tine și vor zice: „Niníve este devastată! Cine o va plânge? Unde voi găsi consolatori pentru tine?”.

8. Ești mai bună decât No-Amón, cea care stătea între râuri: ape erau în jurul ei, forța ei era marea și din mare era zidul ei.

9. Cuș era tăria ei și Egiptul era fără sfârșit; Put și Líbia erau cei care te ajutau.

10. Dar și ea a fost deportată și a mers în captivitate.Pruncii ei au fost zdrobiți la capetele tuturor străzilor, pentru onoarea ei au fost aruncați sorții și toți cei mari ai săi au fost legați cu lanțuri.

11. Însă și tu te vei îmbăta, te vei ascunde și vei căuta apărare de dușman.

12. Toate fortărețele tale sunt ca niște smochini cu roadele lor timpurii: dacă sunt scuturați, cad în gura celui care le mănâncă.

13. Iată, poporul tău este ca femeile în mijlocul tău. Porțile țării tale sunt deschise înaintea dușmanilor tăi, iar focul devorează zăvoarele tale.

14. Scoate pentru tine apă din cetatea întărită! Întărește fortărețele tale! Intră în lut, calcă noroiul în picioare, pune cărămida să se întărească!

15. Acolo te va devora focul și te va nimici sabia! Te va devora ca omizile. Înmulțește-te ca omizile, înmulțește-te ca lăcustele!

16. Ți-ai multiplicat negustorii mai mult decât stelele cerului. Omida își întinde aripile și zboară.

17. Principii tăi sunt ca lăcustele și conducătorii tăi, ca un roi de insecte care se așază pe ziduri în timpul zilei răcoroase. Când soarele răsare, pleacă și nu se cunoaște locul unde erau.

18. Au adormit păstorii tăi, rege al Asíriei, cei mai de cinste ai tăi s-au întins. Poporul tău este împrăștiat pe munți și nu este cine să-l adune.

19. Nu este leac pentru zdrobirea ta, rana ta este de nevindecat. Toți cei care vor auzi vestea despre tine vor bate din palme împotriva ta, căci peste cine nu a trecut mereu răutatea ta?