Naum 3 VDCL

1. Vai de cetatea de sânge, plină toată de minciună și asuprire! răpirea n‐o părăsește.

2. Pocnetul bicelor și vuietul uruitului roatelor și tropăitul cailor și hurduitul carelor!…

3. Călărețul care se aruncă și flacăra sabiei și fulgerul suliței și o mulțime de uciși și grămezi de trupuri moarte și trupuri fără sfârșit!… se împiedică de trupurile lor!

4. Din pricina mulțimii curviilor curvei atrăgătoare, fiermecătoarea care vinde neamurile prin curviile ei și familiile prin farmecele ei.

5. Iată eu sunt împotriva ta, zice Domnul oștirilor. Și‐ți voi ridica poalele peste fața ta și voi arăta neamurilor goliciunea ta și împărățiilor rușinea ta.

6. Și voi arunca murdărie urîcioasă asupra ta și te voi înjosi și te voi face de priveliște.

7. Și va fi așa: Toți cei ce te vor vedea vor fugi de tine și vor zice: S‐a pustiit Ninive! Cine o va boci? Unde să‐ți caut mângâietori?

8. Oare ești tu mai bună decât No‐Amon, care locuia pe râuri cu ape în jurul său; a cărei întăritură era marea și al cărei zid era marea?

9. Etiopia și Egiptul erau tăria sa și era fără sfârșit; Putul și libienii erau printre cei care te ajutau.

10. Totuși ea a fost dusă și s‐a dus în robie și pruncii săi au fost zdrumicați la colțurile tuturor ulițelor. S‐a aruncat sorțul peste fruntașii săi și toți cei mari ai săi au fost puși în lanțuri.

11. Și tu te vei îmbăta, te vei ascunde și vei căuta un loc de scăpare dinaintea vrăjmașului.

12. Toate cetățuile tale sunt ca niște smochini cu roadele lor dintâi. Când îi scutură, ele cad în gura celui ce le mănâncă.

13. Iată, poporul tău în mijlocul tău este ca femeile. Porțile țării tale sunt deschise mari înaintea vrăjmașilor tăi, focul îți mistuie zăvoarele.

14. Scoate apă pentru împresurare, întărește‐ți întăririle, calcă pământul și frământă lutul, gătește cuptorul de cărămizi!

15. Acolo focul te va mistui; sabia te va stârpi; te va mistui ca forfecarul: înmulțește‐te ca forfecarul, înmulțește‐te ca lăcusta.

16. Ți‐ai înmulțit negustorii mai mult decât stelele cerurilor: forfecarul se întinde și zboară.

17. Cei încununați ai tăi sunt ca lăcustele și căpitanii tăi ca o ceată de lăcuste, care tăbărăsc în desiș în răcoarea zilei; dar când răsare soarele, zboară și nu se mai cunoaște locul unde au fost.

18. Păstorii tăi dorm, împărate al Asiriei, cei măreți ai tăi sunt culcați acolo, poporul tău este împrăștiat pe munți și nu este cine să‐l strângă.

19. Nu este nicio ușurare pentru rana ta, lovitura ta este foarte rea. Toți câți vor auzi de tine vor bate din palme. Căci peste cine n‐a trecut răutatea ta necurmat?