Neemia 11 BIV2014

1. În urmă, toți aceia cari, Peste popor erau mai mari, S-au hotărât – de-asemenea – Ca la Ierusalim să stea. Dar ceilalți oameni, din popor, Și-au tras la sorți aleșii lor – Unul din zece – cari avea Ca la Ierusalim să stea. Cei cari, la sorți, nu au ieșit, În alte părți au locuit.

2. Poporu-a binecuvântat Pe-aceia care au picat La sorți, urmând parte-a avea Ca la Ierusalim să stea.

3. Iată-i pe capii de ținut Care-au venit de au șezut Atuncea, la Ierusalim. Ceilalți – așa după cum știm – Cu toată ceata de preoți, Precum și cu Leviții toți, Se așezară fiecare Pe la moșia ce o are. La fel s-au dus de-au locuit Și cei ce-n Templu au slujit, Precum și fiii robilor Care urmași sunt ai celor Ce pentru Solomon slujiră.

4. Deci la Ierusalim sosiră Mulți inși, din Iuda. Alții vin Din ramura lui Beniamin. Iată acum, cum s-au numit Cei cari din Iuda au venit: Ataia e acela care, Pe Ozia, drept tată-l are; De-asemenea pe Zaharia, În urmă și pe Amaria, Și pe Șefatia – la fel – Și-apoi pe Mahalaleel Care, precum se dovedea, Din fiii lui Pereț, venea.

5. Urmă Maaseia, cel care, Părinte, pe Baruc, îl are, Pe Col-Hoze și pe Hazaia; De-asemenea și pe Adaia Și pe Iarib și-apoi, la fel, Pe Zaharia – după el – Și pe Șiloni. Toți cei care

6. Sunt din Pereț – după născare – Și la Ierusalim au stat, Erau în număr ridicat, Căci patru sute s-au vădit, La care s-au adăugit Șaizeci și opt de inși, de-ndat’.

7. După aceștia au urmat Oameni-aceia care vin Din ramura lui Beniamin: Saul e-ntâi, acela care, Pe Meșulam, părinte-l are Și pe Ioed și pe Pedaia; De-asemenea și pe Colaia, Maaseia și Itiel Și pe Isaia, după el.

8. În urma lui venea Gabai, Pe care-l însoțea Salai. Toți oamenii ce-i însoțeau, La nouă sute se vădeau; La ei s-au mai adăugat Alți douăzeci și opt, de-ndat’.

9. Cel ce-a urmat a fost Ioel; Fiu al lui Zicri este el Și căpetenie se vădea. Iuda, cari tată îl avea Pe Senua, era – la fel – Tot căpetenie, dar el, Al doilea-n rang, se dovedea.

10. Din preoți, primul se numea Iedaia; el este cel care, Pe Ioiarib, părinte-l are. Apoi Iachin a mai venit;

11. Seraia l-a mai însoțit, Cari fiu îi e lui Hilchia, Lui Meșulam – de-asemenea; Al lui Țadoc fiu mai e el; E al lui Meraiot la fel, Și Ahitub. Sarcina lui, De domn al Casei Domnului, Era pe-atunci. Cu el veneau

12. Și frații lui, care făceau Slujba în Casa Domnului. Ajuns-au el și frații lui, În număr, ca să fie-apoi Opt sute douăzeci și doi. În urmă, a venit Adaia. Pe Ieroham și pe Pelaia, Pe Amți și pe Zaharia Și pe Pașhur și pe Malchia, Părinți îi avusese el.

13. Și frații săi erau la fel, Căci căpetenii se vădeau, În casele din cari ieșeau. De toți s-au ridicat apoi, La două sute patru’șidoi. A mai venit și Amașai. Azareel și cu Ahzai, Meșilemot, iar la sfârșit Și cu Imer, s-au dovedit Părinți că fost-au, pentru el.

14. Și frații săi erau la fel: O sută două’șiopt erau Și vitejie arătau. A mai venit și Zabdiel; Fiul lui Ghedolim e el Și căpitan s-a dovedit.

15. Dintre Leviți, primu-a venit Șemaia; el era cel care, Părinte, pe Hașub, îl are, Pe Azricam, Hașabia Și Buni de asemenea.

16. Și Șebatai a mai venit, Iar Iozabad l-a însoțit. Aceștia, grijă, au avut De lucrurile ce-au ținut De Casa Domnului. Erau Și căpetenii, căci țineau De cetele Leviților, Parte făcând, din rândul lor.

17. A mai venit Matania; Fiu al lui Mica se vădea, Zabdi și-Asaf, fiind cel care Se dovedea a fi mai mare Peste acei care cântau Când rugăciuni se înălțau, În cor, la Casa Domnului, Spre slava și mărirea Lui. Și Bacbuchia a venit Care al doilea s-a vădit A fi-ntre frați. Apoi urmase Cel care Abda se chemase. El se vădea a fi cel care, Părinte, pe Șamua-l are Și pe Galal; de-asemenea, Pe Iedutun îl mai avea.

18. Leviții care se vădeau Că la Ierusalim ședeau, La două sute se-arătară, La care se adăugară Optzeci și patru inși, de-ndat’.

19. După aceștia, au urmat Cei care ușieri erau. Printre aceștia se aflau Acub, Talmon și frații lor, Drept păzitori ai porților. În număr, ei erau apoi, O sută șaptezeci și doi.

20. Cealaltă parte de popor – Cu preoți, cu Leviții lor – Se așezase fiecare, Pe la moșia ce o are.

21. Slujbașii Templului plecară Și-apoi pe deal se așezară. Țiha și Ghișpa se vădeau Drept căpitani că le erau.

22. Leviții cari s-au așezat Și la Ierusalim au stat, Drept căpitan și-au rânduit Pe cel cari Uzi s-a numit. Fiu al lui Bani se vădea, Hașabia, Matania Și Mica, dintre cei pe care, Urmași, Asaf în lume-i are. Sarcini de cântăreți aveau Și-n Casa Domnului slujeau.

23. În acel timp fusese dat Un ordin, de la împărat, Prin care cântăreților Li se dăduse – tuturor – O parte-anume, rânduită Ca zi de zi a fi primită.

24. Feciorul lui Meșezabel – Petahia – fusese cel Care ajunse dregător Cu treburile din popor. Fiu al lui Iuda se vădea Și dintre-ai lui Zerah ieșea.

25. Unii din fiii cei pe care Iuda, urmași, în lume-i are, La Chiriat-Arba ședeau Și primprejur. Mulți locuiau Și la Dibon, Iecabțeel Și-n satele din jur, la fel.

26. La Ieșua, unii au stat; La Bet-Palet s-au așezat Alții apoi. Mulți se vădeau Că la Molada locuiau.

27. Și la Hașur-Șual veniră; Și la Beer-Șeba locuiră, Precum și-n tot acel ținut Care de ele a ținut.

28. Și la Țiclag au locuit; Și la Mecona au găsit Locuri în cari s-au așezat.

29. La En-Rimon ei au mai stat, La Țorea, dar și la Iarmut.

30. La Zanoah au mai șezut; La Adulam au locuit Și la Lachis s-au stabilit. Pe la Azeca au mai stat Și-n acest fel s-au așezat, De la Beer-Șeba începând Pân’ la Hinom, ei ajungând.

31. Apoi, aceia care vin Din ramura lui Beniamin, La Gheba merseră de-au stat. La Aia s-au mai așezat Și la Micmaș și la Betel Și-n locul ce ținea de el.

32. La Anatot au locuit; Unii la Nob s-au stabilit. Alți-n Hanania au stat,

33. Sau la Hațor s-au așezat, La Rama și la Ghitaim,

34. Hadid, Nebalat, Țeboim;

35. Unii la Lod s-au stabilit; Alții la Ono au venit. Ono se cheamă, în popor, Drept „valea lucrătorilor”.

36. Au fost și unii din Leviți Cari s-au unit cu Beniamiți, Măcar că ei se dovedeau, Drept ai lui Iuda că erau.