Neemia 13 BVA

1. În acea zi s-a citit în auzul poporului din cartea lui Moise; și s-a găsit scris în ea că amonitului și moabitului le este interzisă pentru totdeauna (și fără excepții) intrarea în adunarea lui Dumnezeu –

2. pentru că nu i-au întâmpinat pe israelieni cu pâine și cu apă, ci l-au plătit pe Balaam ca să acționeze împotriva lor blestemându-i. Și totuși, Dumnezeu a schimbat blestemul în binecuvântare.

3. Când au auzit ce prevede legea, i-au separat de ceilalți pe toți aceia din Israel care aveau o descendență mixtă.

4. Înainte de acest lucru, preotul Eliașib care era responsabilul camerelor din Templul lui Dumnezeu și care era rudă cu Tobia,

5. îi pregătise acestuia o mare sală – chiar acolo unde mai demult era obiceiul să se pună darurile benevole, tămâia, vasele, zecimea din grâu, din must și din ulei – ca donație care era stabilită pentru susținerea leviților, a cântăreților, a portarilor și a preoților.

6. Eu nu eram la Ierusalim când se întâmplau toate acestea, pentru că mă întorsesem la rege în al treizeci și doilea an al guvernării lui Artaxerxes, regele Babilonului. După un timp i-am cerut regelui aprobare;

7. și m-am întors la Ierusalim. Am descoperit atunci răul pe care-l făcuse Eliașib pregătindu-i lui Tobia o sală în curțile Templului lui Dumnezeu.

8. M-am supărat foarte rău și am aruncat din acea sală toate lucrurile lui Tobia.

9. Am dat porunci să se curețe camerele; și am pus din nou acolo vasele pentru slujba de la Templului lui Dumnezeu, darurile benevole și tămâia.

10. Am mai auzit că nu se mai dăduseră lucrurile stabilite pentru leviți. Astfel, leviții și cântăreții care aveau o slujbă (în Templu), se întorseseră fiecare la proprietatea lui.

11. Am reproșat acest lucru conducătorilor, zicându-le: „De ce ați abandonat Templul lui Dumnezeu?” Apoi i-am adunat pe leviți și pe cântăreți și i-am pus din nou în slujbele lor.

12. Toți oamenii din teritoriul numit Iuda au început din nou să își aducă în magazii a zecea parte din grâu, din must și din ulei.

13. I-am numit responsabili ai magaziilor pe preotul Șelemia, pe scribul Țadoc și pe levitul Pedaia; iar pe Zacur – fiul lui Matania – l-am desemnat ca ajutor al lor, pentru că ei erau recunoscuți ca oameni de încredere. Trebuia ca ei să împartă rudelor lor bunurile din magazii.

14. „Amintește-ți de mine, Dumnezeul meu; și nu-mi uita faptele pe care le-am făcut pentru Templul lui Dumnezeu și pentru regulile de acolo!”

15. Tot în acele zile am văzut pe unii din teritoriul numit Iuda călcând în teasc în ziua destinată Sabatului și pe alții aducând snopi sau încărcând pe măgari burdufuri cu vin, struguri, smochine și diferite alte greutăți. Ei le aduceau la Ierusalim în ziua de Sabat. I-am certat chiar în ziua în care își vindeau mărfurile.

16. Mai erau și niște tirieni care locuiau acolo și care aduseseră pește și diverse alte mărfuri. Ei le vindeau la Ierusalim celor din teritoriul numit Iuda – tot în ziua destinată Sabatului.

17. I-am certat pe oamenii din teritoriul numit Iuda care aveau o situație materială bună, zicându-le: „Ce înseamnă această faptă rea pe care o faceți, profanând ziua de Sabat?

18. Oare nu așa au făcut și strămoșii voștri care au determinat pe Dumnezeul nostru să aducă împotriva noastră și împotriva acestui oraș tot acest necaz? Profanând Sabatul, voi nu faceți decât să aduceți mai multă mânie împotriva lui Israel!”

19. Apoi am poruncit ca atunci când umbra ajunge la porțile Ierusalimului, înainte să înceapă timpul Sabatului, să se închidă porțile (orașului). Am mai ordonat să nu se deschidă acele porți decât după ce se termină Sabatul. Am pus la porți pe unii dintre slujitorii mei, ca să nu permită intrarea mărfurilor în oraș în timpul zilei de Sabat.

20. Dar comercianții și vânzătorii diverselor mărfuri au înnoptat în exteriorul Ierusalimului o dată și chiar de două ori.

21. Le-am făcut reproșuri, zicându-le: „De ce ați rămas noaptea lângă zid? Dacă veți mai proceda așa, vă voi aresta!” Și astfel, de atunci nu au mai venit acolo în timpul zilei de Sabat.

22. Am poruncit leviților care se sfințiseră să își ia ca responsabilitate sarcina păzirii porților și să sfințească astfel ziua de Sabat. „Pentru toate acestea, amintește-Ți de mine, Dumnezeul meu, și ai milă de mine, în conformitate cu marea Ta bunătate!”

23. Tot atunci am mai văzut că unii iudei se căsătoriseră cu femei așdodite, amonite și moabite.

24. Jumătate dintre fiii lor vorbeau limba așdodită și nu cunoșteau pe aceea a iudeilor, ci doar limba unui popor sau a altuia.

25. I-am certat, i-am blestemat, iar pe unii dintre bărbați i-am pălmuit și le-am smuls părul. I-am pus să jure pe Dumnezeu, zicând astfel: „Nu ne vom mărita fiicele cu fiii celorlalte popoare și nu ne vom căsători nici fiii și nici chiar noi înșine cu fiicele lor!”

26. Apoi le-am spus: „Oare nu în același fel a păcătuit Solomon, regele lui Israel? Nu era niciun alt rege ca el între toate popoarele; și era iubit de Dumnezeu. El îl desemnase ca rege al întregului popor Israel. Și totuși, pe el l-au atras în păcat femeile (care proveneau din popoare) străine.

27. Acum trebuie să mai auzim și despre voi că ați comis acest mare rău și că păcătuiți împotriva Dumnezeului nostru căsătorindu-vă cu femei (aparținând popoarelor) străine?”

28. Unul dintre urmașii lui Ioiada – fiul marelui preot Eliașib – era ginerele horonitului Sanbalat. În consecință, eu l-am alungat de la mine.

29. „Dumnezeul meu, Amintește-ți de ei; pentru că au profanat atât preoția cât și legământul preoților și pe cel al leviților!”

30. I-am curățat pe preoți și pe leviți de orice străin și i-am repus la locul unde își îndeplineau datoriile lor. Fiecare era în slujba specifică lui.

31. Am mai făcut ordine pentru lemnele aduse ca dar și pentru primele recolte. „Amintește-ți de mine, Dumnezeul meu, și fă să se întoarcă toate acestea în avantajul meu!”