Neemia 3 BIV2014

1. Fusese Eliașib cel care, Pe-atunci, ajunse preot mare. Cu ai săi frați, el a pornit La lucru și au construit O poartă, cea „a oilor”. Când încheiară lucrul lor, Au sfințit poarta și-au adus Ușile-apoi, de i le-au pus. Ei au sfințit-o începând Din turnul Mea și ajungând La un alt turn, ce se vădea, Hananeel, că se numea.

2. Cu Eliașib, au mai zidit Și oameni care au venit Din Ierihon. L-a ajutat Și-acela care s-a chemat Zecur, căci el era cel care, Pe Imri, drept părinte-l are.

3. Fiii lui Sena au zidit O poartă, care s-a numit „A peștilor”. Când o sfârșiră, Cu scânduri o acoperiră Și ușile apoi i-au pus. Încuietori i-au mai adus Și-apoi, pe ușile acele, Au așezat zăvoare grele.

4. Până când zidul s-a-nălțat, Cu ei alături a lucrat Și Meremot, acela care, Pe Urie, părinte-l are, Și pe Hacoț. De-asemenea, Și Meșulam îl sprijinea. El se vădea a fi cel care Pe Berechia, tată-l are, Precum și pe Meșezabel. Țadoc a mai lucrat cu el, Țadoc fiind acela care, Pe Bana, drept părinte-l are.

5. Și Tecoiții au lucrat, Însă cei care s-au aflat, În fruntea lor, nu s-au supus În slujba Domnului de Sus.

6. Apoi, Ioiada – acel care, Pe Paseah, părinte-l are – Și Meșulam – cari se vădea Fecior al lui Besodia – Poarta cea veche-o reparară Și-n al ei loc o așezară. Îndată, după ce-o sfârșiră, Cu scânduri o acoperiră Și ușile apoi i-au pus. Încuietori i-au mai adus Și-apoi pe ușile acele, Au așezat zăvoare grele.

7. Melatia – Gabaonitul – Și cu Iadon – Meronotitul – Alăturea de ei, lucrară. La ei, se mai adăugară Cei cari, din Gabaon, erau Sau cari, din Mițpa, se vădeau, De prin ținutu-ndepărtat – De dincoace de Eufrat – Sau de la scaunul avut De dregătorul din ținut.

8. Dintre cei care se vădeau Că făcători de mir erau, Acela care a muncit, Hanania, a fost numit. Dintre-argintari, cel ce-a lucrat Fusese Uziel chemat. El e feciorul lui Harhaia.

9. Apoi, a mai lucrat Refaia, Fiul lui Hur. El e cel care Se dovedea a fi mai mare Pe jumătate din ținut Care – așa cum s-a știut – Doar de Ierusalim ținea.

10. Alăturea de el ședea Iedaia, cari găsi cu cale De-a lucra-n fața casei sale. Pe Harumaf, tată-l avea. Feciorul lui Hașabnia Care, Hatuș, a fost chemat – La lucru – s-a alăturat.

11. O parte-a zidului cel care E-al turnului de la cuptoare, De Malchia a fost ‘nălțat – Al lui Harim fiu – ajutat Și de Hașub, acel pe care, Pahat-Moab, drept fiu, îl are.

12. Cu ei, alături, a muncit Șalum, cari fost-a însoțit De ale lui copile-ndată; Lui, Haloheș îi fuse tată. Șalum acesta e cel care Se dovedea a fi mai mare Pe jumătatea de ținut, Care – așa cum e știut – Doar de Ierusalim ținea.

13. Acela care se numea Hanun, e cel ce-a reparat O poartă, care s-a chemat „A văii”, iar în lucrul lui, Oamenii Zanoahului L-au ajutat. Ei au zidit-o Iar după ce au isprăvit-o, În urmă, ușile i-au pus. Încuietori i-au mai adus Și-apoi pe ușile acele Au așezat zăvoare grele. Un zid, au mai făcut cu toți, Care avea o mie coți Și ajungea capătul lui, La porțile gunoiului.

14. Peste ținutu-acela care, Bet-Hacherem, drept nume are, Fusese Malchia-nălțat. O poartă, el a ridicat. E „a gunoiului” știută, Poarta ce-a fost, de el, făcută, Iar Malchia e-acela care, Părinte, pe Recab, îl are. Malchia, poarta, a zidit-o Și-n urmă, când a isprăvit-o, În rame, ușile i-a pus. Încuietori i-a mai adus Și-apoi pe ușile acele A așezat zăvoare grele.

15. Apoi, Șalun – acela care Fusese-n Mițpa cel mai mare – A dres „poarta izvorului” Și-a prins-o-n brâul zidului. Șalun era acela care, Părinte, pe Col-Hoze-l are. Șalun, când poarta a sfârșit-o, Cu scânduri a acoperit-o Și ușile apoi i-a pus. Încuietori i-a mai adus Și-apoi, pe ușile acele A așezat zăvoare grele. A mai făcut, de-asemenea, Zidul pe care îl avea Iazul Siloe. Brâul lui, Grădina împăratului, O mărginea continuând Să se întindă, ajungând Până la treptele aflate Lângă ieșirea din cetate.

16. Neemia era cel care Se dovedea a fi mai mare Peste Bet-Țur – cum e știut – Pe jumătate din ținut. El, cu ai săi, a construit Zidul care a-mprejmuit Mormintele ce le avea David, iar zidul ajungea Până la iaz, urcând ușor, Spre casele vitejilor.

17. Apoi, Leviții au lucrat. Primul, Rehum, a fost chemat; Fiu al lui Bani se vădea. Al doilea e Hașabia. Hașabia era cel care Se dovedea a fi mai mare Pe jumătate din ținut Care – așa cum e știut – Pe-atunci, de Cheila, se ținea.

18. A mai lucrat – de-asemenea – Bavai, cel care-i e fecior Lui Hanadad și domnitor Peste cealaltă jumătate Dintre ținuturile-aflate Sub stăpânirea ce ținea De Cheila. El îl mai avea

19. Alături, pe Ezer, cel care Era, la Mițpa, cel mai mare; Fiu al lui Iosua e el Și a făcut zidul acel De la suișul caselor Cari fost-au ale armelor. Lângă suiș, zidul cotea Și-n acel loc, un unghi, făcea.

20. Apoi Baruc, acela care, Părinte, pe Zabai, îl are, Pornind din unghi, a înălțat Zidul și l-a continuat Făcându-l, astfel, ca să iasă Lână a lui Eliașib casă; Iar Eliașib era cel care, Rang a avut, de preot mare.

21. Zidul a fost continuat De Meremot. El l-a-nălțat Până la capătul pe care, Casa lui Eliașib îl are, Căci zidul pe cari l-a făcut, Din poarta casei l-a-nceput. Fiu al lui Urie e el, Precum și-al lui Hacoț, la fel.

22. Lângă Ierusalim erau Mulți preoți care locuiau. Aceștia toți s-au adunat Și împreună au lucrat.

23. Apoi, cei care-n urmă vin Au fost Hașub și Beniamin. În fața casei lor, lucrară Și zidul îl continuară. În urma lor, Azaria, Precum și cu Maaseia, Lucrară-n fața casei lor. Maaseia îi e fecior Lui Anania. A urmat

24. Cel care e Binui chemat. Binui este acela care, Pe Hanadad, părinte-l are. Astfel, al său zid începea La casa lui Azaria, Până la unghi, apoi, urcând, La colț – în urmă – ajungând.

25. Palal apoi, acela care, Părinte, pe Uzai, îl are, În fața unghiului lucrase. El – zidul – îl continuase În fața turnului de sus. Turnul acela a fost pus În fața casei unde-a stat Cel care fost-a împărat, Iar în vecinătatea ei, Fusese curtea temniței.

26. Aceia care locuiau Pe deal și care se vădeau Slujbași ai Templului, lucrară Și zidul îl continuară Spre răsărit. Bucata lor E pân’ la poarta apelor Și pân’ la turnul din afară.

27. Cei care-n lucru îi urmară Sunt Tecoiții. Au zidit Brâul care s-a nimerit În dreptul turnului cel mare Ce iese-afară, după care Lungiră creasta zidului, Până la zidul dealului.

28. Deasupra porții cailor, A fost rândul preoților. În fața casei, fiecare, A construit zidul cel mare.

29. Țadoc apoi, acela care, Pe Imer, drept părinte-l are, Făcut-a creasta zidului Aflată-n fața casei lui. La poarta de la răsărit, Drept păzitor, a fost numit Șemaia. El se dovedea Feciorul lui Șecania Și-a făcut creasta zidului Aflat în fața casei lui.

30. Hanania – acela care, Pe Șelemia, tată-l are – Și cu Hanun – cari se vădea Precum că e al șaselea Fecior al lui Țalaf – veniră Și-o altă parte, construiră, A zidului. Lor le-a urmat Cel care-i Meșulam chemat. El se vădea acela care, Pe Berechia, tată-l are Și în fața odăii lui A făcut creasta zidului.

31. Malchia-n urmă, din cei cari Se dovediră argintari, A lungit creasta zidului Pân’ la slujbașii Templului Și pân’ la casele durate De negustori, case aflate La poarta care s-a chemat Mifcad. El a continuat Cu zidul pe care l-a dus Pân’ la odaia cea de sus.

32. Din acel loc, toți acei cari Sunt negustori și argintari, Își construiră zidul lor, Până la poarta oilor.