Neemia 9 VBRC2020

1. În ziua a douăzeci și patra a aceleiași luni, fiii lui Israél s-au adunat pentru un post, [îmbrăcați] cu saci și având țărână deasupra [capetelor lor].

2. Descendența lui Israél s-a despărțit de toți străinii; au stat și și-au mărturisit păcatele lor și nelegiuirile părinților lor.

3. S-au ridicat la locul lor și au citit din Cartea Legii Domnului Dumnezeului lor un sfert din zi; apoi, un alt sfert, au mărturisit și s-au prosternat Domnului Dumnezeului lor.

4. S-au ridicat pe podiumul levíților Iósue, Baní, Cadmiél, Șebanía, Buní, Șerebía, Baní și Chenaní și au strigat cu glas puternic către Domnul Dumnezeul lor.

5. Leviții Iósue, Cadmiél, Baní, Hașabnía, Șerebía, Hodía, Șebanía și Petahía au zis: „Ridicați-vă și binecuvântați-l pe Domnul Dumnezeul vostru din veci și până-n veci!”. Și au binecuvântat numele său cel glorios, care este mai presus de orice binecuvântare și laudă.

6. „Tu, Doamne, numai tu ai făcut cerurile, cerurile cerurilor și toată oștirea lor, pământul cu tot ceea ce este pe el, mările cu tot ce cuprind ele. Tu dai viață tuturor și oștirea cerurilor se închină înaintea ta.

7. Tu, Doamne Dumnezeule, l-ai ales pe Abrám, l-ai scos din Ur, din Caldéea, și i-ai pus numele Abrahám.

8. Tu ai aflat inima lui fidelă înaintea ta, ai încheiat o alianță cu el că vei da descendenței lui țara canaaneénilor, a hetéilor, a ferezéilor, a iebuséilor și a ghergheséilor. Și ți-ai împlinit cuvintele, căci tu ești drept.

9. Tu ai văzut suferința părinților noștri în Egipt și le-ai auzit strigătul la Marea Roșie.

10. Ai făcut semne și minuni împotriva lui Faraón, împotriva tuturor slujitorilor lui și împotriva întregului popor al țării sale, pentru că știai că se comportaseră cu aroganță față de ei și ți-ai făcut un nume, cum este astăzi.

11. Ai despărțit marea înaintea lor și ei au trecut prin mijlocul mării pe uscat; iar pe urmăritorii lor i-ai aruncat în adâncuri ca o piatră în ape furioase.

12. Într-o coloană de nor i-ai călăuzit ziua și într-o coloană de foc noaptea, ca să le luminezi calea pe care să meargă.

13. Pe muntele Sinài ai coborât și le-ai vorbit din cer. Le-ai dat judecăți drepte, legi adevărate, hotărâri și porunci bune.

14. Le-ai făcut cunoscută [ziua] ta cea sfântă de sabát, le-ai dat porunci, hotărâri și lege prin Moise, slujitorul tău.

15. Le-ai dat pâine din cer când le-a fost foame și ai scos apă din stâncă atunci când le era sete; le-ai spus că îi vei duce să moștenească țara asupra căreia ți-ai întins mâna ca să le-o dai.

16. Dar ei, părinții noștri, s-au purtat cu aroganță, și-au înțepenit grumazul și nu au ascultat de poruncile tale.

17. Au refuzat să asculte și au uitat faptele tale minunate pe care le-ai făcut pentru ei. Și-au înțepenit grumazul și și-au pus în cap să se întoarcă de la slujirea ta, răzvrătindu-se. Dar tu ești un Dumnezeu iertător, binevoitor și îndurător, îndelung răbdător și plin de milostivire și nu i-ai părăsit.

18. Chiar și când și-au făcut un vițel turnat și au zis: «Acesta este dumnezeul tău care te-a scos din Egipt», săvârșind o mare blasfemie,

19. tu, în îndurarea ta cea mare, nu i-ai abandonat în pustiu; nu ai îndepărtat de la ei coloana de nor ca să îi călăuzești ziua și nici coloana de foc noaptea ca să le luminezi calea pe care să meargă.

20. Le-ai dat Duhul tău cel bun ca să-i facă înțelepți; nu le-ai refuzat mana ta de la gură și le-ai dat apă când le era sete.

21. Patruzeci de ani te-ai îngrijit de ei și nu le-a lipsit [nimic]; hainele nu s-au uzat și picioarele nu li s-au umflat.

22. Le-ai dat împărății și popoare și le-ai împărțit în regiuni și au luat în stăpânire țara lui Sihón, regele din Heșbón, și țara lui Og, regele din Basán.

23. I-ai înmulțit pe fiii lor ca stelele cerului și i-ai dus în țara despre care ai vorbit părinților lor că îi vei duce s-o ia în stăpânire.

24. Și fiii lor au venit și au luat țara în stăpânire; i-ai umilit înaintea lor pe locuitorii țării, pe canaaneéni, și i-ai dat în mâinile lor, regii lor și popoarele țării, ca să facă din ei după voința lor.

25. Au capturat cetăți fortificate și pământuri grase, au luat în stăpânire case pline cu toate bunătățile, fântâni săpate, vii, măslini și pomi [buni] de mâncat. Au mâncat, s-au săturat și s-au îngrășat, s-au desfătat de marea ta bunătate.

26. Dar ei s-au răzvrătit împotriva ta; au aruncat în urma lor legea ta, i-au ucis pe profeții tăi care mărturiseau împotriva lor ca să-i întoarcă la tine: au săvârșit blasfemii mari.

27. Atunci i-ai dat în mâna celor care îi oprimau și ei i-au oprimat. Dar în timpul când erau oprimați, au strigat la tine, iar tu i-ai ascultat din ceruri și, după marea ta îndurare, le-ai dat eliberatori care i-au eliberat din mâna celor care îi oprimau.

28. Când aveau odihnă, ei se întorceau să facă ceea ce este rău în ochii tăi; atunci tu îi abandonai în mâna dușmanilor lor, care îi tiranizau. Ei se întorceau și strigau către tine, iar tu îi ascultai din ceruri. Și în îndurarea ta, i-ai eliberat de multe ori.

29. Ai mărturisit împotriva lor ca să-i întorci la legea ta; dar s-au purtat cu aroganță și nu au ascultat de poruncile și judecățile tale. Au păcătuit împotriva lor, prin care, dacă le împlinește, omul are viață prin ele. Și-au întors spatele, și-au înțepenit grumazul și nu au ascultat.

30. I-ai îngăduit astfel mulți ani, ai mărturisit împotriva lor prin duhul tău, prin profeții tăi, dar ei nu și-au plecat urechea, și i-ai dat în mâna popoarelor țărilor.

31. Dar, în marea ta îndurare, nu i-ai nimicit și nu i-ai părăsit, căci tu ești un Dumnezeu binevoitor și îndurător.

32. Acum, Dumnezeul nostru, Dumnezeu mare, puternic și înfricoșător, tu, care păstrezi alianța și îndurarea, să nu ți se pară puțin lucru toată tulburarea ta care a venit peste noi, peste regii noștri, peste căpeteniile noastre, peste preoții noștri, peste profeții noștri, peste părinții noștri și peste întregul tău popor din zilele regilor Asíriei și până astăzi!

33. Tu ești drept în tot ce a venit asupra noastră. Tu ai acționat cu fidelitate, iar noi am comis nelegiuire.

34. Regii noștri, căpeteniile noastre, preoții noștri și părinții noștri nu au împlinit legea ta, nu au fost atenți față de poruncile și mărturiile tale prin care ai mărturisit împotriva lor.

35. Dar ei, când domneau în bunăstarea cea mare pe care le-o dăduseși și în țara cea largă și grasă pe care ai pus-o înaintea lor, nu te-au slujit și nu s-au întors de la faptele lor cele rele.

36. Iată, astăzi suntem sclavi! Iar în țara pe care ai dat-o părinților noștri ca să se hrănească din roadele și din bunurile ei, iată, noi suntem sclavi în ea!

37. Ea dă roadele ei multe regilor pe care i-ai pus peste noi din cauza păcatelor noastre; ei stăpânesc după voința lor asupra trupurilor noastre și asupra animalelor noastre, iar noi suntem în mare strâmtorare”.