Numeri 12 BIV2014

1. Moise luatu-și-a soția, Din Etiopia. Maria Și cu Aron au îndrăznit Și împotrivă-i, au vorbit, Din pricina femeii care El și-a ales-o, și-au zis: „Oare,

2. Domnul, prin Moise doar, vorbește? Dar cum de nu se folosește – Ca să vorbească – și de noi?” Domnul a auzit apoi, Ce-a spus Maria, negreșit, Când, cu Aron, ea a vorbit.

3. Moise-a fost blând, cum nu mai sânt Alții la fel, pe-acest pământ.

4. Deodată, Domnul a vorbit Și iată ce le-a poruncit Lui Moise, lui Aron și-apoi, Mariei: „Vreau să mergeți voi, La cortul întâlniri-ndată.” Toți trei s-au dus atunci și iată

5. Că Dumnezeu S-a pogorât În stâlp de nor și-a tăbărât Apoi, la ușa cortului. El i-a chemat, în fața Lui, Pe Moise și pe-Aron apoi. Când s-au apropiat cei doi,

6. Domnul le-a zis: „Ascultați bine Și să luați seama la Mine! Când un proroc are să fie Aflat la voi, vreau să se știe Căci am să Mă descoperesc În fața lui și-am să-i vorbesc Printr-o vedenie sau vis Și am să-i spun ce am de zis.

7. Nu tot așa-i cu robul Meu – Cu Moise – pentru că știu Eu Că Moise este, ne-ndoios, În toată casa-Mi, credincios.

8. De-aceea, lui, Eu îi vorbesc, Gură la gură, când doresc. El vede chipul Domnului, Pentru că Mă descopăr lui Prin lucruri simple de-nțeles, Căci el este al Meu ales. Și-atunci vă-ntreb: cum ați putut, Și oare cum nu v-ați temut Ca împotrivă-i să-ndrăzniți – Când rob Îmi este – să vorbiți?!”

9. Domnul, îndată, Și-a aprins Mânia, care i-a cuprins Pe amândoi, și a plecat.

10. Norul, de cort, s-a-ndepărtat Și iată că pentru-a ei vină, De lepră-a fost Maria plină, Albă fiind, ca de zăpadă. Când s-a întors Aron s-o vadă, A-ncremenit, pentru că ea, Ca din senin, lepră avea.

11. Aron, atuncea, a strigat La Moise și a cuvântat: „Ah, domnul meu, noi te rugăm Să nu ne faci ca să purtăm Pedeapsa pentru-al nost’ păcat, Căci am vorbit necugetat Și acum, iată, am văzut Că vinovați noi ne-am făcut!

12. Să nu îmi lași așa soția, Căci nu voiesc a fi Maria Asemeni celui mort născut, Cari, jumătate, a avut Putredă carnea trupului, Din pântecele mamei lui.”

13. Moise, atuncea, a strigat La Dumnezeu și L-a rugat: „Vindecă Doamne, pe Maria! Vindecă-i, lui Aron, soția!”

14. Domnul l-a întrebat, îndată: „Dar dacă ar fi fost scuipată, De al ei tată, în obraz, Nu ar fi fost – în acest caz – Ea, șapte zile, de ocară? Scoate-o din tabără, afară, Și-nchisă are să rămână Acolo, timp de-o săptămână, Ea singură. Abia apoi, Primește-o-n tabără-napoi.”

15. Maria, deci, o săptămână, A trebuit ca să rămână Închisă, cum s-a poruncit. Întreg poporul s-a oprit Acolo și pe loc a stat Până când ea s-a curățat. Doar când Maria a venit În tabără iar, a pornit

16. Poporu-ntreg, din nou, la drum. El a plecat, astfel, acum, Din Hațerot și-a poposit Într-un pustiu, Paran numit.