Numeri 14 VBRC2020
1. Toată adunarea a ridicat vocea și a strigat. Și a plâns poporul în noaptea aceea.
2. Toți fiii lui Israél au murmurat împotriva lui Moise și a lui Aaròn și toată adunarea le-a zis: „De-am fi murit în țara Egiptului sau de-am muri în pustiul acesta!
3. Pentru ce ne duce Domnul în țara aceasta ca să cădem prin sabie, iar soțiile noastre și copilașii noștri să ajungă pradă? Nu ar fi mai bine să ne întoarcem în Egipt?”.
4. Și au zis unul către altul: „Să ne alegem o căpetenie și să ne întoarcem în Egipt!”.
5. Moise și Aaròn au căzut cu fața la pământ înaintea întregii adunări a comunității fiilor lui Israél.
6. Iósue, fiul lui Nun, și Cáleb, fiul lui Iefúne, dintre cei care cercetaseră țara, și-au sfâșiat hainele.
7. Și au vorbit întregii adunări a fiilor lui Israél: „Țara pe care am străbătut-o ca s-o cercetăm este o țară foarte, foarte bună.
8. Dacă Domnul va fi binevoitor cu noi, ne va duce în țara aceasta și ne-o va da: este o țară în care curge lapte și miere.
Mânia Domnului și mijlocirea lui Moise9. Numai să nu vă răzvrătiți împotriva Domnului și să nu vă temeți de oamenii din țara aceea, căci ei sunt prada noastră. Sprijinul lor s-a îndepărtat de la ei: Domnul este cu noi, nu vă temeți de ei!”.
10. Toată adunarea vorbea să-i ucidă cu pietre când gloria Domnului s-a arătat tuturor fiilor lui Israél peste cortul întâlnirii.
11. Domnul i-a zis lui Moise: „Până când mă va disprețui poporul acesta? Până când nu va crede în mine, cu toate semnele pe care le fac în mijlocul lui?
12. Îl voi lovi cu ciumă și-l voi nimici, dar pe tine te voi face un popor mai mare și mai puternic decât el”.
13. Moise i-a zis Domnului: „Egipténii vor auzi că tu l-ai scos pe poporul acesta din mijlocul lor,
14. și vor spune locuitorilor țării acesteia că au auzit că tu, Doamne, ești în mijlocul poporului; că tu ești văzut față în față, Doamne; că norul tău stă deasupra lor și că tu mergi înaintea lor într-o coloană de nor ziua și într-o coloană de foc noaptea.
15. Dacă vei ucide poporul acesta ca pe un singur om, vor zice neamurile care au auzit de faima ta:
16. «pentru că nu a putut Domnul să conducă poporul acesta în țara pe care le-a jurat-o, i-a ucis în pustiu!».
17. Acum, să se arate puterea Domnului meu, după cum ai zis:
18. «Domnul este încet la mânie și plin de îndurare, iartă fărădelegea și răzvrătirea; dar nu ține pe cel vinovat drept nevinovat și pedepsește fărădelegea părinților în copii, până la a treia și a patra [generație]».
19. Iartă, te rog, fărădelegea poporului acestuia, după mărimea îndurării tale și după cum ai iertat poporul acesta din Egipt până aici”.
20. Domnul i-a spus: „Îl iert după cum ai cerut.
21. De aceea, viu sunt eu, gloria Domnului va umple tot pământul;
22. niciunul dintre oamenii care au văzut gloria mea și semnele pe care le-am făcut în Egipt și în pustiu și m-au pus la încercare de zece ori și nu au ascultat de glasul meu
23. nu va vedea țara pe care am jurat-o părinților lor; și toți cei care m-au disprețuit nu o vor vedea.
24. Dar pe Cáleb, slujitorul meu, pentru că a fost un alt duh cu el și a urmat întru totul calea mea, îl voi face să intre în țara în care a fost și urmașii lui o vor stăpâni.
25. Iar amalecíții și canaaneénii locuiesc valea. Mâine, întoarceți-vă și plecați în pustiu, pe calea spre Marea Roșie!”.
26. Domnul le-a vorbit lui Moise și lui Aaròn:
27. „Până când va murmura această comunitate rea împotriva mea? Am auzit murmurările fiilor lui Israél care murmură împotriva mea.
28. Spune-le: «Viu sunt eu», zice Domnul, «vă voi face așa cum am auzit cu urechile mele că ați vorbit.
29. În pustiul acesta vor cădea cadavrele voastre. Voi toți care ați fost numărați, de la douăzeci de ani în sus, oricâți ați fi la număr, și care ați murmurat împotriva mea
30. nu veți intra în țara în care am jurat că vă voi stabili, în afară de Cáleb, fiul lui Iefúne, și de Iósue, fiul lui Nun.
31. Pe copilașii voștri, despre care ați zis că vor fi pradă, îi voi face să intre și vor cunoaște țara pe care voi ați disprețuit-o.
32. Cât despre voi, cadavrele voastre vor cădea în pustiul acesta.
33. Fiii voștri vor fi nomazi timp de patruzeci de ani în pustiu și vor purta păcatele voastre până când vor cădea cadavrele voastre în pustiu.
34. După numărul zilelor în care ați cercetat țara, adică patruzeci de zile, câte un an pentru fiecare zi, veți purta vinovăția voastră timp de patruzeci de ani și veți cunoaște împotrivirea mea.
35. Eu, Domnul, am vorbit! Voi face aceasta la toată adunarea aceasta rea care s-a strâns împreună împotriva mea: vor pieri în pustiul acesta și vor muri în el»”.
36. Iar bărbații pe care îi trimesese Moise să cerceteze țara, care s-au întors și au făcut toată adunarea să murmure împotriva lui, răspândind zvonuri rele despre țară,
37. bărbații care răspândiseră zvonuri rele despre țară au murit acolo, înaintea Domnului, loviți de flagel.
38. Dar Iósue, fiul lui Nun, și Cáleb, fiul lui Iefúne, au rămas cu viață dintre bărbații aceia care au mers să cerceteze țara.
39. Moise a spus aceste lucruri tuturor fiilor lui Israél și poporul s-a întristat mult.
40. S-au sculat de dimineață și au urcat pe vârful muntelui, zicând: „Iată-ne, să mergem la locul de care a vorbit Domnul, căci am păcătuit!”.
41. Moise a zis: „Pentru ce voi încălcați acum cuvântul Domnului? Lucrul acesta nu vă va reuși.
42. Nu mergeți, căci Domnul nu este în mijlocul vostru și să nu fiți loviți de dușmanii voștri!
43. Căci amalecíții și canaaneénii sunt acolo, înaintea voastră, și veți cădea de sabie. Pentru că v-ați abătut de la Domnul, Domnul nu va fi cu voi”.
44. Ei s-au încăpățânat să urce pe vârful muntelui, dar arca alianței Domnului și Moise nu s-au mișcat din mijlocul taberei.
45. Atunci au coborât amalecíții și canaaneénii, care locuiau pe muntele acela, i-au bătut și i-au tăiat până la Hormá.