Numeri 15 BIV2014

1. Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:

2. „Copiilor lui Israel, Vorbește-le, în acest fel: „Atuncea când o să intrați, În țară, și-o să v-așezați, Apoi în ea să locuiți,

3. Când veți voi să dăruiți Jertfe, pe cari să le socot Să fie drept arderei de tot Ce sunt de flăcări mistuite, Aduse spre a fi-mplinite Ori niște juruințe, sau Poate sunt jertfe ce se dau De bunăvoie, jertfe care Le-aduceți la vreo sărbătoare, Din turme și cirezi luați Jertfa pe care vreți s-o dați. Prin ele, un miros plăcut, Îi va fi Domnului făcut.

4. Cel ce-și aduce darul lui Să-l pună-n fața Domnului, S-aducă și-un dar de mâncare Luat din a făinii floare, Cu untdelemn amestecată. Făina fi-va măsurată Și-a zecea parte va avea, Din efă; puneți, peste ea, Și untdelemn – deci, un vas plin – Cari va avea un sfert de hin.

5. La arderea de tot apoi, Sau pentru jertfe, aveți voi Ca să aduceți o măsură Din jertfa pentru băutură, Pe care s-o luați din vin; Ea va avea un sfert de hin, Iar o măsură de-acest fel, Să însoțească orice miel.

6. Darul pe care o să-l dați Pentr-un berbec, o să-l luați, Apoi, din a făinii floare. Darul acesta de mâncare, Tot dintr-o efă să se ia; Două zecimi, el va avea. Ulei, să puneți, un vas plin Cu o treime dintr-un hin, Peste făină, iar apoi, Amestecați-o bine voi.

7. O să aduceți și-o măsură Din jertfa pentru băutură – Pe care-o veți lua din vin – De o treime dintr-un hin. Prin ele, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, Îi e făcut.

8. Când un vițel este luat Pentru a fi, în urmă, dat Drept jertfă pentru mulțumire, Arderi de tot pentru-mplinire A juruințelor făcute,

9. Pe lângă el, mai sunt cerute Apoi, o jertfă de mâncare, Care-i din a făinii floare Și-o jertfă pentru băutură. Prima să aibă, ca măsură, Doar trei zecimi de efă care Va fi din a făinii floare. Apoi, un vas cu ulei, plin – De jumătate dintr-un hin – Peste făină, e turnat Și totul fi-va frământat.

10. Ca jertfă pentru băutură, Dată va fi tot o măsură De jumătate dintr-un hin, Care luată e, din vin. Prin ele, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, Îi e făcut.

11. În acest mod, veți proceda Mereu, atuncea când veți da Domnului, jertfe de-acest fel – Un bou, berbec, ied sau un miel.

12. Așa veți face, vitelor: Deci voi – după numărul lor – Atunci când o să le jertfiți, Tot, trebuie să împliniți.

13. În acest fel, va proceda Un băștinaș care va da O jertfă ce a fost menită A fi de flăcări mistuită, Prin care, un miros plăcut, Domnului, Îi va fi făcut.

14. Străinul care se găsește, În Israel, și dăruiește O jertfă ce a fost menită A fi de flăcări mistuită – Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, Îi e făcut – Va trebui a ști și el Să facă în acelaș’ fel.

15. Aceasta e o lege care O ține-ntreaga adunare: Și cel ce e din Israel Și cel ce e străin, la fel. Această lege, pentru voi Și pentru-ai voști’ urmași apoi, Dată vă este, pe vecie. Pentru străini are să fie Lege – ca pentru voi – mereu, Când jertfe-I fac, lui Dumnezeu.

16. O lege și-o poruncă au Aceia care, la voi, stau: Străin sau băștinaș, să știe Că legea trebuie s-o ție.”

17. Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:

18. „Copiilor lui Israel, Vorbește-le, în acest fel: „Când veți ajunge să pășiți În țara ce o s-o primiți

19. Și când, din pâinea ei, luați – Acolo – voi, ca să mâncați, Întâi să-i faceți, Domnului, Un dar, din rodul câmpului. Darul ce trebuie-a fi dat, Prin ridicare, e luat.

20. Din pârga plămădeli-apoi, O turtă, o să faceți voi. Pentru acel dar ridicat, Precum e darul ce-i luat Întâi din arie, să știți, Ca turta, să o dăruiți.

21. Din pârga plămădelii deci, Luați o turtă și, în veci – Din neam, în neam – voiesc să știți Ca, Domnului, s-o dăruiți.”

22. „Atunci când ați păcătuit, Fără să vreți, și n-ați păzit Ceea ce Domnul va făcut, Prin Moise-acuma, cunoscut;

23. Dacă cumva, nu ați păzit Ceea ce Domnu-a poruncit, Vorbind prin Moise, pentru voi, Și pentru-ai voști’ urmași apoi;

24. Dacă păcatul făptuit, Fără de voie-i săvârșit – Fără să știe adunarea – Iată care va fi urmarea: Întreg poporul va avea, O jertfă, Domnului, să-I dea. Pentru întregul Israel, Se va aduce un vițel, Pe care Eu am să-l socot Să-Mi fie arderea de tot. Acesta, un miros plăcut, Domnului, Îi va fi făcut. Să-l însoțească fiecare, Cu darul său pentru mâncare Și să-i adauge-o măsură Din jertfa pentru băutură. Deci, după legile-așezate, Toate aceste vor fi date. Un țap care va fi menit Drept jertfă pentru ispășit, Mai trebuie ca să se dea.

25. Preotu-n urmă va avea Să facă, prin a sa menire, Pentru popor, o ispășire. Prin jertfele care s-au dat, Păcatul său va fi iertat, Pentru că n-a fost săvârșit De nimenea, în mod voit.

26. Se va ierta, în acest fel, Copiilor lui Israel – Și-asemenea străinilor Aflați în adunarea lor – Păcatul ce l-au săvârșit, Căci fără voie au greșit.

27. Dacă un om păcătuiește, Fără să vrea, el trebuiește Să-I dea o jertfă Domnului Apoi, pentru păcatul lui. O capră, de un an, să ia

28. Și preotului să o dea; Acesta, prin a sa menire, Are să facă ispășire Apoi, în fața Domnului, Pentru păcatul omului Aceluia care-a greșit Fără ca el să fi voit.

29. Aceasta e o lege care O ține-ntreaga adunare: Și cel ce e din Israel Și cel ce e străin, la fel. Temeiul ei e folosit, Când, fără voie, s-a greșit.

30. Atunci când întâmpla-se-va Ca să greșească cineva, În mod voit, se dovedește Că el, pe Domnul, Îl hulește. Veți șterge-atunci, ființa lui, Din mijlocul poporului,

31. Pentru că a nesocotit Cuvântul care l-a rostit Chiar Dumnezeu, și a călcat Poruncile pe cari le-a dat. Să-i dați pedeapsă, omului, Pentru nelegiuirea lui. Omul acela, negreșit, Are să fie nimicit.”

32. Când, prin pustiu, au rătăcit, Israeliții au găsit Un om care a adunat Lemne, în ziua de Sabat.

33. Cei care l-au găsit, au pus Mâna pe el și-apoi l-au dus, La Moise și Aron, îndată, Precum și la suflarea toată Din Israel, iar la sfârșit,

34. În temniță, l-au azvârlit, Căci trebuiau să hotărască În ce fel au să-l pedepsească.

35. Domnul, lui Moise, i-a vorbit: „Omul să fie pedepsit Cu moartea! Astfel, fiecare Pietre să ia și să-l omoare. Din tabără, să-l scoate-ți voi Și-afară-l veți ucide-apoi.”

36. L-au scos afară – cum s-a zis – Și-acolo el a fost ucis, După porunca Domnului, Dată prin Moise, robul Lui.

37. Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:

38. „Copiilor lui Israel, Să le vorbești, în acest fel: „Din neam, în neam, de-acum ‘nainte, Voi să vă puneți, la veștminte, Un ciucure. Să-l atârnați În colțuri și să mai legați, Un fir albastru, peste el.

39. Privind la ciucurele-acel, O să vă amintiți, mereu, Poruncile lui Dumnezeu, Căci trebuie să le-mpliniți. În acest fel, nu o să fiți Târâți de pofta ochilor, Precum și a inimilor, Către curvie. Ne-ncetat,

40. Poruncile ce vi le-am dat, Va trebui să le-mpliniți, Căci numai astfel o să fiți Sfinți, pentru Domnul, tot mereu.

41. Al vostru Domn și Dumnezeu Eu sunt; Eu v-am eliberat Și din robie v-am scăpat. Din al Egiptului ținut, V-am scos și, liberi, v-am făcut, Pentru ca Eu, astfel, mereu, Să fiu al vostru Dumnezeu.”