Numeri 16 VBRC2020
1. Córe, fiul lui Ițhár, fiul lui Chehát, fiul lui Lévi, cu Dátan și Abirám, fiii lui Elíab, și On, fiul lui Pélet, fiii lui Rubén,
2. s-au ridicat împotriva lui Moise, împreună cu două sute cincizeci de oameni dintre fiii lui Israél, căpetenii ale adunării, desemnați de comunitate, oameni de seamă.
3. S-au adunat împotriva lui Moise și Aaròn și le-au zis: „Vă ajunge! Căci toată adunarea, toți sunt sfinți și Domnul este în mijlocul lor. Pentru ce vă ridicați voi mai presus de adunarea Domnului?”.
4. Moise a auzit și a căzut cu fața la pământ.
5. [Moise] le-a vorbit lui Córe și la tot grupul lui: „Mâine, Domnul va arăta cine este al lui și cine este sfânt și-l va face să se apropie de el; pe cel pe care l-a ales, acela se va apropia de el.
6. Aceasta să faceți: Córe și tot grupul lui, luați-vă cădelnițe!
7. Mâine, puneți foc în ele și puneți tămâie pe [foc] înaintea Domnului! Acela pe care-l va alege Domnul este sfânt. Vă ajunge, fii ai lui Lévi!”.
8. Moise i-a zis lui Córe: „Ascultați, fii ai lui Lévi!
9. Prea puțin este pentru voi că Dumnezeul lui Israél v-a separat din comunitatea lui Israél, că să facă să vă apropiați de el și să împliniți slujba la sanctuarul Domnului și să stați înaintea adunării ca să-i slujiți?
10. V-a lăsat să vă apropiați de el, pe tine și pe toți frații tăi, fiii lui Lévi care sunt împreună cu tine, și acum voiți și preoția?
11. De aceea tu și toată ceata ta v-ați strâns împotriva Domnului; și Aaròn, cine este el că murmurați împotriva lui?”.
12. Moise a trimis să-i cheme pe Dátan și pe Abirám, fiii lui Elíab. Dar ei au zis: „Nu mergem!
13. E prea puțin că ne-ai scos dintr-o țară unde curge lapte și miere, ca să ne faci să murim în pustiu, că vrei să mai și stăpânești peste noi?
14. Cu siguranță nu ne-ai adus într-o țară unde curge lapte și miere și nu ne-ai dat în moștenire ogoare și vii! Crezi că poți să scoți ochii oamenilor acestora? Nu mergem!”.
Pedeapsa15. Moise s-a mâniat foarte tare și a zis Domnului: „Nu privi spre darul lor! Nu le-am luat nici măcar un măgar și n-am făcut rău niciunuia dintre ei”.
16. Moise i-a zis lui Córe: „Tu și tot grupul tău să fiți înaintea Domnului: tu, ei și Aaròn! Mâine!
17. Luați-vă fiecare cădelnița lui; puneți tămâie în ele și aduceți fiecare cădelnița sa înaintea Domnului: două sute cincizeci de cădelnițe! Și tu, și Aaròn, fiecare cu cădelnița lui”.
18. Și-au luat fiecare cădelnița, au pus foc în ele, au pus tămâie pe el și au stat la ușa cortului întâlnirii împreună cu Moise și Aaròn.
19. Córe a strâns toată adunarea împotriva lor [Moise și Aaròn] la ușa cortului întâlnirii. Și gloria Domnului s-a arătat întregii adunări.
20. Domnul le-a vorbit lui Moise și lui Aaròn:
21. „Separați-vă din mijlocul acestei adunări și-i voi nimici într-o clipă!”.
22. Ei au căzut cu fața la pământ și au zis: „Dumnezeule, Dumnezeul duhurilor [care însuflețesc] pe toți oamenii! Un singur om a păcătuit, și tu te mânii împotriva întregii adunări?”.
23. Domnul i-a zis lui Moise:
24. „Vorbește adunării: «Depărtați-vă din preajma locuinței lui Córe, Dátan și Abirám!»”.
25. Moise s-a ridicat și s-a dus la Dátan și Abirám. Iar bătrânii lui Israél au mers după el.
26. El a spus adunării: „Depărtați-vă de corturile acestor oameni răi și nu vă atingeți de nimic din ce este al lor, ca să nu pieriți pentru toate păcatele lor!”.
27. Ei s-au îndepărtat din preajma locuinței lui Córe, Dátan și Abirám. Dátan și Abirám au ieșit și au stat la ușa corturilor lor cu soțiile, fiii și copiii lor.
28. Moise a zis: „Prin aceasta veți ști că Domnul m-a trimis să fac toate aceste lucruri, și nu eu.
29. Dacă ei vor muri cum mor toți oamenii și dacă vor fi pedepsiți cum sunt pedepsiți toți oamenii, nu Domnul m-a trimis pe mine;
30. dar dacă Domnul va face ceva neobișnuit, dacă pământul își va deschide gura ca să-i înghită pe ei și tot ceea ce este al lor și ei vor coborî de vii în locuința morților, veți ști că oamenii aceștia l-au disprețuit pe Domnul”.
31. Când a terminat de spus toate aceste cuvinte, pământul s-a despicat sub ei.
32. Pământul și-a deschis gura și i-a înghițit pe ei și casele lor, pe toți oamenii lui Córe și toate averile lor.
33. Au coborât de vii în locuința morților, ei și tot ce era al lor; pământul i-a acoperit și au pierit din mijlocul adunării.
34. Tot Israélul care era în jurul lor a început să strige. Căci ziceau: „Nu cumva să ne înghită pământul”.
35. A ieșit un foc de la Domnul și i-a mistuit pe cei două sute cincizeci de oameni care aduceau tămâia.