Numeri 17 BIV2014

1. Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:

2. „Vorbește-ntregului popor, Și-n urmă, după casa lor – Adică după seminție – Câte-un toiag, să îți dea ție. O să aduni, în acest fel, De la întregul Israel, Douăsprezece, după care, Să-l încrustezi, pe fiecare, Cu numele, pe lemnul lor. Numai din partea capilor De seminție – se-nțelege – Ai să aduni aste toiege Și numele fiecărui Să-l încrustezi, în lemnul lui.

3. Al lui Aron nume, să știi Că trebuie apoi să-l scrii, Pe-acel toiag ce l-ai primit Din partea neamului Levit. Deci un toiag are să fie, De fiecare seminție.

4. În cort, toiegele, apoi, Ai să le duci, unde, cu voi, Eu Mă-ntâlnesc. Să șadă ele, În fața mărturiei Mele.

5. Eu, un bărbat, Îmi voi alege. Ai să-l cunoști, după toiege: Al cui toiag a înflorit, Va fi bărbatul potrivit. În felu-acesta, voi putea, Capăt să pun, în fața Mea, Tuturor vorbelor pe care, A lui Israel adunare, În contra voastră, le-au pornit.”

6. Moise s-a dus și a vorbit Cu al lui Israel popor, Și-atuncea, toți mai marii lor Au mers, degrabă, și-au adus Câte-un toiag pe cari l-au pus În fața lui. Doișpe toiege S-au strâns, precum se înțelege, După familiile lor Și casele părinților. Toiagul, de Aron adus, În al lor mijloc, a fost pus.

7. Moise, pe toate, le-a luat Și-apoi, în cort, le-a așezat, Să stea-naintea Domnului, În fața mărturiei Lui.

8. A doua, zi când a intrat Moise, în cort, a observat Cum că toiagul dăruit Din partea neamului Levit, Pentru Aron, se înverzise, Făcuse muguri, înflorise, Și-a copt migdale-n ramul lui.

9. Moise, din fața Domnului, Luă toiegele și-apoi S-a dus, cu ele înapoi, Și-a strâns întreaga adunare, Ca să le vadă fiecare. Toți cei care toiege-au dat, ‘Napoi atunci și le-au luat.

10. Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit: „Al lui Aron toiag să-l pui, Din nou, în cortul Domnului, Căci vreau ca semn să fie el, Pentru întregul Israel – Pentru cei cari se răzvrătesc – Și-n acest fel, am să opresc Cârtirile, din fața Mea. Când ăst toiag, îl vor vedea, Toți au să știe, bunăoară, Cum să se poarte, să nu moară.”

11. Moise, întocmai a făcut, După cum Domnul i-a cerut.

12. Ai lui Israel fii s-au dus La Moise-n urmă și i-au spus: „Să știi că noi o să murim! Pierim cu toți! Pierim! Pierim!

13. Cine se-apropie de cort, Pe loc are să fie mort. Ne spune-acuma, ca să știm: Va trebui toți să murim?”