Numeri 18 BIV2014

1. Către Aron, Domnu-a vorbit: „Tu, ai tăi fii și, negreșit, Și casa celui ce ți-e tată, O să purtați de-acuma, iată, Mereu, pedeapsa tuturor – Cea a fărădelegilor – Făcute în locașul sfânt. Tu – și cei care fii îți sânt – Mereu, pedeapsa tuturor – Cea a fărădelegilor Acelea ce s-au săvârșit În timpul când ați împlinit Slujba de preoți – s-o purtați.

2. Apropie-i pe ai tăi frați Din a lui Levi seminție, Ca ei să îți slujească ție. Când tu și cu ai tăi copii, La cort, în față-i, ai să-i fii.

3. Ei vor păzi ce-ai să le spui, Vor avea grija cortului, Dar din al lor rând, nimenea Nu poate a se-apropia Nici de uneltele pe care Locașul Meu cel sfânt le are Și nici de-al Meu altar apoi, Să nu piară nici ei, nici voi.

4. Ei se vor alipi de tine Ca să păzească tot ce ține De rânduiala cortului Și de-mplinirea slujbei lui.

5. Păziți, mereu, al Meu cuvânt Lăsat pentru locașul sfânt Și-asemenea, pentru altar. În felu-acesta, așadar, Nici un motiv n-o să mai fie În Israel, pentru mânie.

6. Iată, Leviții – ai voști’ frați – De către Mine-au fost luați, Din mijlocul lui Israel. Am procedat în acest fel, Căci Domnului, ei au fost dați. Vouă vă sunt încredințati – În dar – căci o să trebuiască, Slujba, la cort, s-o împlinească.

7. Iată ce trebuie să știi: Acuma, tu și ai tăi fii Va trebui ca să păziți, Neîncetat, și să-mpliniți Doar slujba preoției, care E la altar referitoare Și pe aceea ce privește, În urmă, tot ce se găsește Dincolo de perdeaua care Este, în cort, despărțitoare. Această slujbă, voi să știți, Căci trebuie să o-mpliniți. Slujba de preoți, așadar, Vă este dată vouă-n dar. Străinul care va avea Curajul de-a se-apropia De toate-acestea, negreșit, Cu moartea, fi-va pedepsit.”

8. Către Aron, Domnu-a vorbit: „Din tot ce Eu voi fi primit, Din toate lucrurile care, A lui Israel adunare Are să Mi le-nchine Mie, Să știi că îți dăruiesc ție Toate acele lucruri care Aduse-Mi sunt, prin ridicare. Toate-ți sunt date și, să știi, Sunt și pentru ai tăi copii, Ca drept al ungerii primite. Ele vor fi statornicite, Prin legea dată, pentru voi Și pentru-ai voști’ urmași apoi, Iar legea trebuie să ție De-acum și până-n veșnicie.

9. Acuma dar, să iei aminte. Din lucrurile ce-s prea sfinte – Cari Mie Îmi sunt dăruite Și nu-s de flăcări mistuite – Iată ce am găsit cu cale, Că trebuie-a fi ale tale: Din ce aduce ăst popor, Vei lua darul jertfei lor Dată ca jertfă de mâncare, Vei lua darul jertfei care Adusă e, având menire De jertfă pentru ispășire, Și trebuie să-ți mai revină Darul din jertfa pentru vină. Acestea toate, deci, să știi, Sunt pentru tine și-ai tăi fii.

10. Cât veți trăi pe-acest pământ, Să le mâncați într-un loc sfânt. E învoit orice bărbat – Din ele – de a fi mâncat. Aceste lucruri – țineți minte – Priviți-le ca lucruri sfinte.

11. Iată ce îți mai aparține: Ai să oprești deci, pentru tine, Pe toate darurile care, A lui Israel adunare Le-au dat, drept daruri ridicate, Sau le-au dat daruri legănate. Acestea toate, să se știe Că dăruite au să-ți fie Și ție și feciorilor Și-asemenea și fiicelor Care, la tine-n casă, sânt. Cât veți trăi pe-acest pământ, Legea aceasta să se ție De-acum și până-n veșnicie. Din ele, va putea oricine Care, din a ta casă, vine, A folosi, pentru mâncat: Trebuie doar, a fi curat.

12. Roada dintâi, adusă Mie, Ți-o dăruiesc: a ta să fie. Tot cei mai bun, din untdelemn, Din must și grâu, Eu te îndemn Să iei și-apoi să folosești.

13. De-asemeni, o să mai primești Rodul dintâi al câmpului, Care adus e, Domnului. Din ele, va putea oricine – Care din casa ta provine – A folosi, pentru mâncat: Trebuie doar a fi curat.

14. Îți spun dar, spre a ta știință: Tot ce e prin făgăduință – În Israel – închinat Mie, Va fi, de-acum, dăruit ție.

15. De-asemeni, orice-ntâi născut – Din orice trup ar fi făcut – Deci de e om sau dobitoc, Adus lui Dumnezeu, pe loc Al tău va fi. Dar tu să lași Dreptul ca orice copilași Al omului – cari ți s-a dat – Să poată fi răscumpărat. Și dobitoace necurate Au drept de-a fi răscumpărate. Primul născut al omului, Precum și-al dobitocului Acela care-i necurat, Poate a fi răscumpărat.

16. Să-ți spun ceva de căpătâi: Va trebui ca, mai întâi, Pe-ai oamenilor copilași – Să se răscumpere – să-i lași. Iar prețul, tu îl stabilești, Și iată cum îl prețuiești: Argint, tu trebuie să iei, Pentru oricare dintre ei. Siclul va fi după cel care Numai locașul sfânt îl are, Și e de douăzeci de ghere. Cinci sicli, așadar, vei cere.

17. Să nu lași, spre răscumpărare, Pe cel dintâi născut pe care Îl are vaca, nici pe cel Care-i al oii și la fel, Nici pe al caprei. Ia aminte: Toate acestea-s lucruri sfinte. Să le iei sângele-așadar, Și să-l stropești peste altar. Grăsimea să le-o arzi, de-ndată. Aceasta este-o jertfă dată Spre-a fi de flăcări mistuită. Dacă e astfel dăruită, Miros plăcut, are să-I facă, Lui Dumnezeu, ca să Îi placă.

18. A ta să fie carnea lor, Precum și pieptul jertfelor Și spata dreaptă ce s-a dat Drept dar ce este legănat.

19. Iată dar, vreau ca să se știe, Precum că Eu am să-ți dau ție – Și fiilor și fiicelor – Tot ce aduce ăst popor, Ca daruri sfinte, Domnului, Prin ridicare-n fața Lui. Acesta e un legământ De necălcat, pe-acest pământ. El trebuie ca să se ție, În fața Mea, pe veșnicie. Legea aceasta-i pentru voi Și pentru-ai voști’ urmași apoi.”

20. Către Aron, Domnu-a vorbit: „Să n-ai nimic de moștenit, În țara lor. Să n-ai moșie, Pentru că vreau ca să se știe Că moștenirea ta, sunt Eu. Eu sunt moșia ta, mereu, În al lui Israel popor.

21. Le dau, astfel, feciorilor Lui Levi, ca să moștenească Tot ceea ce-o să dăruiască Israelul, drept zeciuială. A lor va fi, fără-ndoială, Oricare zeciuială dată, Căci ele au a le fi plată, Pentru că ei slujesc, mereu – Din neam în neam – locașul Meu.

22. Ai lui Israel fii să știe Că nu au voie ca să vie, La cortul Meu. În nici un fel, Să nu se-apropie de el, Să nu se-ntâmple, bunăoară – Ca vinovați fiind – să moară.

23. Leviți-n fața Domnului Să facă slujba cortului. Leviții – deci ai voștri frați – Au să rămână încărcați Cu orișice călcări de lege – Cu orișice fărădelege – Din al lui Israel popor. În mijlocul copiilor Lui Israel, nu vor putea, Vreo moștenire, a avea. Această lege-i pentru voi Și pentru-ai voști’ urmași apoi. Ea trebuie ca să vă fie O lege pentru veșnicie.

24. Iată dar, moștenirea lor: Le dăruiesc, feciorilor Lui Levi, ca să moștenească, Tot ce o să se dăruiască Drept zeciuială-n Israel. Vor dobândi, în acest fel, Tot ce se dă, prin ridicare. Neamul Levit – voie – nu are Să aibă moștenirea lui, În mijlocul poporului.”

25. Domnul, lui Moise, i-a vorbit, Și iată ce i-a poruncit:

26. „Vorbește-le Leviților Și-n acest fel să le spui lor: „Iată cum vreau să procedați Când, zeciuială, căpătați, Din Israel, căci ea, se știe Că moștenire-o să vă fie: Un dar, luați – întâi – din ea, Cari, Domnului, să I se dea. A zecea parte să luați, Din ea și Domnului s-o dați.

27. Al vostru dar e socotit Precum e grâul dăruit Întâi, din roada câmpului, Și cum e mustul teascului Care se scurge-ntâi, din el.

28. Deci veți lua, în acest fel, Din zeciuiala omului, Întâi, un dar, dat Domnului. Darul acesta, ce-l luați, Voi, lui Aron, aveți să-l dați.

29. Din orice dar o să primiți, Este nevoie ca să știți Ca, mai întâi, voi să luați Ceea ce trebuie să-I dați Lui Dumnezeu. De-aceea spun: Luați întâi, tot cei mai bun, Spre închinare, Domnului.”

30. Leviților, să le mai spui: „După ce voi o să luați Partea mai bună ca s-o dați Lui Dumnezeu, fără-ndoială Că tot restul de zeciuială Va fi al vostru, socotit Ca și venitul dobândit Din bunurile câmpului Sau ca venitul teascului.

31. Puteți, oriunde, ca să stați, Când acest dar, o să-l mâncați Cu toată casa voastră-apoi, Fiindcă el e, pentru voi, Plată a slujbei ce-ați făcut, La al Meu cort, cum s-a cerut.

32. Nu vă veți face vinovați, De vreun păcat, de procedați Așa precum v-am învățat – Adică de veți fi luat, Mai întâi, darul Domnului, Iar ce-i mai bun să Îi dați Lui. În felu-acesta, voi să știți Că nu aveți să pângăriți Darul adus de-acest popor, Spre a fi dat Domnului lor. Numai așa, veți fi păziți, De moarte fiind ocoliți.”