Numeri 18 BVA
1. Iahve i-a zis lui Aaron: „Tu, fiii tăi și familia (lărgită a) tatălui tău, veți plăti împreună pentru păcatele făcute față de Sanctuar; dar numai tu și fiii tăi veți suporta pedeapsa pentru vina încălcărilor legilor referitoare la preoție.
2. Să iei cu tine pe frații tăi din clanul lui Levi de care aparține tatăl tău, pentru ca ei să fie împreună cu tine și să slujească atunci când tu și fiii tăi sunteți înaintea cortului Declarației.
3. Ei să fie responsabili cu lucrurile de care tu ai nevoie; și să îngrijească de tot cortul. Să nu se apropie nici de uneltele Sanctuarului, nici de altar; pentru că altfel, atât ei cât și tu veți muri.
4. Ei să fie lângă tine și să supravegheze tot ce se face la cortul Întâlnirii, adică toată slujirea de acolo. Niciun străin (de acest grup distinct) să nu se apropie de voi.
5. Numai voi personal să faceți activitățile care sunt necesare pentru slujirea de la Sanctuar și de la altar. Să procedați așa pentru ca mânia Mea să nu se mai declanșeze niciodată împotriva israelienilor.
6. Să știți că i-am luat dintre israelieni pe leviți care sunt frații voștri. Ei vă aparțin (pentru ajutor în slujbă) ca un dar oferit lui Iahve; și vor face slujirea care este necesară la cortul Întâlnirii.
7. Dar tu și fiii tăi împreună cu tine, să vă respectați datoriile preoțești, având grijă de tot ce aparține altarului și de tot ce este dincolo de acea draperie (separatoare). Vă ofer preoția ca pe un dar. Străinul care se va apropia (să facă aceste activități), să fie omorât.”
8. Iahve i-a zis lui Aaron: „Să știi că Eu personal ți-am dat o parte dintre sacrificiile care Îmi sunt oferite prin toate acele lucruri sfinte ale israelienilor. Ți-am dat-o atât ție, cât și descendenților tăi, având în vedere ungerea (voastră cu ulei, în urma căreia ați fost consacrați în slujbă). Aceasta este o poruncă a cărei valabilitate este eternă (pentru voi).
9. Îți precizez acum ce va fi al tău dintre lucrurile foarte sfinte – adică dintre acelea care nu sunt consumate de foc: este vorba despre orice sacrificiu pe care ei Mi-l aduc ca dar de mâncare, pentru păcat sau pentru vină. Aceste lucruri foarte sfinte să fie ale tale și ale descendenților tăi.
10. Să le mâncați într-un loc foarte sfânt. Să le mănânce fiecare bărbat din grupul vostru. Și ele să fie sfinte pentru voi.
11. Ți-am mai dat fiecare sacrificiu adus ca dar dintre toate sacrificiile prezentate legănat ale israelienilor. Pe acestea le-am oferit ție, descendenților tăi și fiicelor tale, printr-o poruncă a cărei valabilitate este eternă (pentru voi). Tuturor acelora din familia ta care sunt curați, li se va permite să le mănânce.
12. Tot ce este mai bun din ulei, din vin și din grâu – acele fructe speciale pe care ei le oferă lui Iahve –, ți le-am dat ție (și descendenților tăi).
13. Primele fructe din tot ce este în țara lor și pe care le aduc lui Iahve, să fie ale tale (și ale descendenților tăi). Va putea să mănânce din ele doar acela care aparține familiei tale, cu condiția să fie curat.
14. Tot ce este pus separat în Israel ca fiind ceva special, să fie al tău.
15. Primul născut al oricărei vietăți pe care ei îl aduc lui Iahve, indiferent că este om sau animal, să fie al tău (și al urmașilor tăi). Totuși, atât pe primul născut al omului, cât și pe cel al animalelor necurate, trebuie să îl răscumperi.
16. Prețul lor de răscumpărare stabilit pentru ființa care are cel puțin o lună, să fie de cinci șecheli de argint, conform șechelului Sanctuarului – adică douăzeci de ghere.
17. Dar pe primul-născut al vacii, al oii sau al caprei, să nu îl răscumperi. Ei sunt sfinți. Să le stropești sângele pe altar; și să le arzi grăsimea ca un sacrificiu consumat de foc și care produce o aromă plăcută pentru Iahve.
18. Carnea lor să fie a ta, așa cum este dreptul tău să mănânci pieptul sacrificiilor prezentate legănat și spata dreaptă (a animalelor).
19. Ți-am dat toate sacrificiile sfinte, pe care israelienii le aduc lui Iahve. Ele vor fi ale tale, ale fiilor tăi și ale fiicelor tale. Am stabilit acest lucru printr-o poruncă a cărei valabilitate este permanentă. Acesta este un legământ etern al sării, făcut înaintea lui Iahve (și care este valabil) pentru tine și pentru urmașii tăi.”
20. Apoi Iahve i-a mai zis lui Aaron: „Să nu ai nicio moștenire în țara israelienilor. Tu să nu ai nicio parte de teren între ei. Eu sunt proprietatea ta și moștenirea ta între israelieni.
21. Leviților le-am dat fiecare zecime reprezentată de darurile oferite de poporul Israel. Aceasta este pentru ei ca o moștenire pentru slujirea pe care o fac la cortul Întâlnirii.
22. De acum înainte, israelienii să nu se mai apropie de cortul Întâlnirii, ca să nu se facă vinovați și apoi să moară.
23. Doar leviții să facă slujirea de la cortul Întâlnirii; și să fie responsabili personal pentru cazul în care vor păcătui. Ei să nu aibă nicio moștenire între israelieni. Aceasta să fie o poruncă valabilă permanent pentru toate generațiile (lor).
24. Am dat leviților zecimile sub formă de daruri ale israelienilor, pe care aceștia le aduc lui Iahve ca sacrificiu oferit prin ridicare. Acesta este motivul pentru care am spus despre ei că nu vor avea nicio moștenire între israelieni.”
25. Apoi Iahve i-a vorbit lui Moise, zicându-i:
26. „Să le spui leviților astfel: «Când primiți a zecea parte pe care v-am oferit-o din venitul israelienilor reprezentând darurile lor, să aduceți din ea un sacrificiu prin ridicare pentru Iahve. El să fie format dintr-o zecime din zecimea adusă de ei.
27. Aceasta va fi considerată un dar din partea voastră, la fel cum se întâmplă în cazul grâului din zona unde se seceră recoltele și asemănător cu darul care provine din abundența teascului.
28. Deci să aduceți lui Iahve un sacrificiu oferit prin ridicare, din toate zecimile pe care le primiți de la israelieni. Să oferiți din ele un sacrificiu pentru Iahve; și să îl dați preotului Aaron.
29. Între toate darurile voastre pe care le aduceți lui Iahve din sacrificiile oferite prin ridicare, cea mai bună parte din ele este aceea care trebuie pusă separat.»
30. Să le mai spui: «După ce veți aduce ca sacrificiu oferit prin ridicare cea mai bună parte din acel dar, partea care a rămas să fie considerată ca aparținând leviților, exact cum se întâmplă cu partea de cereale provenită din zona unde acestea se seceră și la fel ca în cazul produselor teascului.
31. O puteți mânca în orice loc, atât voi cât și familiile voastre; pentru că este plata voastră pentru slujirea în cortul Întâlnirii.
32. Nu vă veți face vinovați de niciun păcat din cauza acestei zecimi când veți oferi prin ridicare cea mai bună parte din ea. Dar fiți atenți să nu profanați darurile sfinte ale israelienilor; pentru că altfel, veți muri!»”