Numeri 21 BVA

1. Când regele canaanit al Aradului – cel care locuia în zona numită Neghev – a auzit că Israel venea spre Atarim, a plecat să lupte împotriva lui; și cu acea ocazie, a luat câțiva prizonieri.

2. Atunci Israel a făcut un jurământ lui Iahve, zicând: „Dacă vei face ca acest popor să piardă lupta în fața noastră, vom distruge toate orașele lui.”

3. Iahve a făcut ce Îi solicita Israel; și astfel, canaaniți au fost la discreția lor. Evreii le-au distrus total atât poporul, cât și orașele. Acel loc a fost numit Horma.

4. De la muntele Hor, au plecat pe drumul care conducea spre Marea Roșie – ca să ocolească teritoriul lui Edom. Dar poporul și-a pierdut răbdarea pe drum;

5. și a protestat verbal împotriva lui Iahve și împotriva lui Moise, zicând: „De ce ne-ați scos din Egipt, ca să murim în deșert? Nu mai avem nici pâine, nici apă; și ni s-a dezgustat sufletul de această mâncare fără nicio valoare!”

6. Atunci Iahve a trimis împotriva poporului niște șerpi veninoși. Aceștia i-au mușcat pe israelieni; și mulți oameni din popor au murit.

7. Ceilalți au venit la Moise și i-au spus: „Am păcătuit, pentru că am vorbit împotriva lui Iahve și împotriva ta. Roagă-te lui Iahve, cerându-I să alunge acești șerpi din zona noastră.” Atunci Moise s-a rugat pentru popor.

8. Iahve i-a zis lui Moise: „Fă un șarpe și suspendă-l în partea de sus a unui par. Oricine este mușcat și va privi spre el, nu va mai muri.”

9. Astfel, Moise a făcut un șarpe din bronz; apoi l-a înălțat pe un par. Oricine era mușcat de vreun șarpe și privea spre șarpele de bronz, trăia.

10. Israelienii au plecat de acolo și și-au stabilit tabăra la Obot.

11. Au plecat din Obot și și-au stabilit tabăra la Ie-Abarim, în deșertul care este în fața Moabului, spre răsăritul soarelui.

12. De acolo au plecat și și-au stabilit tabăra în valea Zered.

13. Au plecat și de acolo; și și-au stabilit tabăra dincolo de (apa) Arnon care provine din teritoriul amoriților și curge prin deșert. Arnon este zona-limită între teritoriul moabiților și cel al amoriților.

14. Așa se explică de ce se spune în „Cartea războaielor lui Iahve”: „[…] Vaheb, în Sufa, împreună cu văile lui nisipoase; Arnonul

15. și albiile largi ale văilor lui care continuă până în zona Arului și se termină aproape de teritoriul Moabului.”

16. De acolo au plecat spre Beer. La această fântână, Iahve i-a zis lui Moise: „Adună poporul într-un loc; și Eu îi voi da apă.”

17. Atunci Israel a cântat acest cântec: „Țâșnește, fântână! Cântați despre ea:

18. despre fântâna pe care au săpat-o prinții! Ea a fost făcută de nobilii poporului: aceia care aveau sceptre și toiege!” Apoi poporul a plecat din deșert spre Matana;

19. din Matana au ajuns la Nahaliel, de la Nahaliel la Bamot

20. și de la Bamot în valea din regiunea Moabului. De acolo, de pe vârful muntelui Pisga, se vede tot deșertul.

21. Israel a trimis niște reprezentanți lui Sihon, care era regele amoriților, ca să îi spună:

22. „Lasă-mă să trec prin teritoriul tău! Nu ne vom împrăștia prin câmpii sau prin vii; și nu vom bea apă din fântâni. Ci vom merge doar pe drumul regelui până vom traversa țara ta.”

23. Dar Sihon nu i-a permis Israelului să îi traverseze teritoriul; ci și-a adunat toți oamenii, a venit să lupte împotriva lui Israel în deșert și l-a atacat la Iahaț.

24. Dar Israel l-a învins, tăindu-i oamenii cu sabia. Apoi a devenit proprietarul acelei zone – de la Arnon la Iaboc – până la teritoriul amoniților. Aceștia își întăriseră zona-limită a teritoriului.

25. Israel a luat prin luptă toate orașele amoriților și a locuit în ele – inclusiv în Heșbon și în toate satele care erau în jurul lui.

26. Heșbonul era orașul-reședință al lui Sihon – regele amoriților. El luptase înainte cu fostul rege al moabiților și îi luase acest teritoriu până la Arnon.

27. Așa se explică de ce zic poeții: „Veniți la Heșbon! Să fie rezidit! Să fie fortificat orașul lui Sihon!

28. Un foc a ieșit din Heșbon; o flacără a venit din orașul lui Sihon. Ea a consumat Arul – care aparținea Moabului – și pe conducătorii înălțimilor Arnonului.

29. Vai de tine, Moab! Ești distrus, popor al lui Chemoș! Ți-ai risipit fiii și ți-ai dat fiicele sclave lui Sihon – regele amoriților!

30. Noi i-am spulberat, am distrus Heșbonul până la Dibon, am devastat totul până la Nofah, al cărui teritoriu ajunge până la Medeba!”

31. Astfel, Israel a locuit în țara amoriților.

32. După ce Moise a trimis spioni la Iazer, israelienii au cucerit satele din jurul lui și i-au alungat pe amoriții care locuiau acolo.

33. Apoi s-au întors și au mers pe drumul spre Bașan. Og – regele Bașanului – a venit înaintea lor împreună cu toți oamenii lui, ca să se lupte cu israelienii la Edrei.

34. Iahve i-a zis lui Moise: „Să nu îți fie frică de el; pentru că Eu l-am făcut să fie la discreția ta cu tot cu poporul și teritoriul pe care îl deține. Să îi faci exact ce i-ai făcut lui Sihon – regele amoriților – care locuia în Heșbon.”

35. Astfel, ei au lovit atât pe Og, cât și pe fiii lui împreună cu tot poporul care era cu ei. Israelienii i-au decimat până nu a mai rămas niciun supraviețuitor. Apoi au luat acel teritoriu în proprietatea lor.