Numeri 25 BIV2014

1. În vremea ‘ceea, Israel Sta la Sitim. Poporu-acel A început – precum se știe – Să se de deie la curvie, Cu fetele Moabului.

2. Rău au făcut, poporului, Femeile, căci l-au poftit La jertfele ce le-au gătit, Spre a-l cinsti pe zeul lor.

3. Israelul, de Bal-Peor, S-a alipit astfel, de-ndat’, Iar Dumnezeu S-a mâniat.

4. Furios, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit: „Strânge-i pe toți aceia cari Sunt, în al Meu popor, mai mari, Și spânzură-i pe cei aflați Și dovediți ca vinovați Apoi, în fața Domnului Și înaintea soarelui, Ca să se-ntoarcă-n acest fel, Mânia, de la Israel.”

5. Moise a zis, celor pe care, Judecători, poporu-i are: „Deci fiecare dintre voi Să meargă să-i ucidă-apoi, Pe cei care-au păcătuit, Pe toți cei care s-au lipit – Din al lui Israel popor – De dumnezeul Bal-Peor.”

6. Atunci, iată că un bărbat, De-al lui Israel, a luat O fată care se trăgea Din Madian. Apoi, cu ea, El s-a întors la frații lui, În mijlocul poporului, Sub ai lui Moise ochi, mirați, În văzul celor cari aflați Erau, la ușa cortului, Plângând în fața Domnului.

7. Când l-a văzut Fineas, cel care Pe Eleazar, tată, îl are – Pe cel care, la rândul lui, Era fiul preotului Aron – de jos, s-a ridicat, O suliță, el a luat

8. Și pe-acel om l-a urmărit Până la cort. Când l-a găsit, Cu sulița, l-a înțepat. Același lucru s-a-ntâmplat Și cu femeia. În ăst fel, Prin fapta ce-a făcut-o el, Mânia care s-a pornit În Israel, s-a potolit.

9. Dar douăzeci și patru mii, Dintre-ai lui Israel copii, Se prăpădiră, în pustie, Uciși de-a Domnului mânie.

10. Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:

11. „Văzut-am că Fineas – cel care Pe Eleazar, tată, îl are, Pe cel care, la rândul lui, Îi este fiu preotului Aron – râvnă, a dovedit Prin ceea ce a săvârșit, Față de Mine-n Israel. Pentru că s-a purtat astfel, N-am nimicit – cu mic, cu mare – A lui Israel adunare.

12. De-aceea, iată ce voi face: „Închei un legământ de pace, Cu el și cu sămânța lui.

13. Astfel, de-a lungul timpului, Ăst legământ de preoție – Ce-l fac cu el – veșnic să fie, Pentru că, râvnă, a avut El, pentru Domnul, și-a făcut O ispășire-n acest fel, Pentru întregul Israel.”

14. Bărbatul care-a fost ucis, Acolo – despre care-am zis Că o străină și-a luat Din Madian – a fost chemat Zimri, iar tată, îl avea Pe cel cari, Salu, se numea. El unul e, dintre cei care, Casa lui Simeon îi are, Drept căpetenii. Negreșit,

15. Cu el odată, a pierit Și fata care-l însoțea Și care, Cozbi, se numea. Se știe că această fată, Pe Țur, îl avusese tată – Cel care fost-a căpitan Al unui neam din Madian.

16. Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:

17. „Pe Madian, să îl priviți Ca pe-un vrăjmaș. Să-l nimiciți

18. Căci dușmănos s-a purtat el, Când l-a momit, pe Israel, Spre închinare la Peor, Spre-ale Madianiților Fapte, prin ale lor femei, Precum e fapta Cozbiei Ce-a fost ucisă – cum se știe – Când a căzut acea urgie A Domnului, peste popor, Pricinuită de Peor.”