Numeri 28 BIV2014

1. Domnul, lui Moise, i-a vorbit, Și iată ce i-a poruncit:

2. „Copiilor lui Israel, Să le vorbești, în acest fel: „Să aveți grijă, tot mereu, Ca să-Mi aduceți darul Meu – Dar de mâncare potrivită, Adus la vremea hărăzită – Hrană din jertfe pregătite A fi de flăcări mistuite, Prin care, un miros plăcut, În fața Mea, va fi făcut.”

3. De-asemenea, poporului, În felu-acesta, să-i mai spui: „Iată ce jertfă mistuită De flăcări, fi-va pregătită, Zilnic, în fața Domnului, Ca ardere pe-altarul Lui: Doi miei de-un an, să pregătiți – Fără cusur – și să-i jertfiți. Aceste jertfe, le socot Să-Mi fie arderea de tot Care, mereu, trebuie dată, Pentru că ea e necurmată.

4. Mieii pe care-i pregătiți, Iată cum vreau să îi jertfiți: Pe primul, când se luminează; Pe-al doilea, când se înserează.

5. S-aduceți darul de mâncare, Luat din a făinii floare. A zecea parte s-o luați Din efă și s-o frământați Cu untdelemnul de măsline Care au fost sfărmate bine. Din untdelemnu-acesta fin, Să folosiți un sfert de hin.

6. Darul acesta, îl socot Să-Mi fie ardere de tot. Ea trebuie-a fi necurmată, La fel precum a fost cea dată La muntele Sinai. Să fie O jertfă, cum Îmi place Mie, Adică una pregătită A fi de flăcări mistuită, Cari, pentru Domnul, a făcut – În față-I – un miros plăcut.

7. Mai trebuie și o măsură Din jertfa pentru băutură, Pe care o veți da din vin. Ea va avea un sfert de hin. Ca jertfa să fie plăcută Lui Dumnezeu, va fi făcută În locul sfânt. Să dați astfel, Câte o jertfă, pentr-un miel.

8. Al doilea miel va fi adus Când se-nserează – cum am spus. Să-l însoțiți pe fiecare, Cu darul dat pentru mâncare Și totodată, c-o măsură Din jertfa pentru băutură, La fel precum s-a procedat La jertfa care-n zori s-a dat. Aceasta-i jertfa pregătită A fi de flăcări mistuită Și care, un miros plăcut, Domnului, Îi va fi făcut.”

9. „Când vine ziua de Sabat, Iată ce jertfe-aveți de dat: Întâi trebuie dat doi miei – Fără cusur să fie ei Și-un an să aibă fiecare. Apoi, din a făinii floare, Un dar, urmează, ca să dați. Din efă deci, o să luați Două zecimi, în care voi, Ulei, s-adăugați apoi. Veți mai aduce o măsură Din jertfa pentru băutură.

10. Toate acestea le socot Să-Mi fie arderea de tot, A unei zile de Sabat, Afară de ce va fi dat Zilnic, ca arderi necurmate, Așa cum fost-au așezate, Și însoțite de-o măsură Din jertfa pentru băutură.

11. La începutul luni-apoi, Vreau alte jertfe de la voi, Pe care am să le socot Să-Mi fie drept arderi de tot: Vreau un berbec și doi viței, Precum și încă șapte miei De-un an, care – precum se știe – Fără cusur voiesc să fie.

12. S-aduceți darul de mâncare, Făcut din a făinii floare; Doar trei zecimi o să luați, Din efă, ca s-o frământați Cu untdelemn. În acest fel, Să însoțiți orice vițel. Pentr-un berbece mai apoi, Alt dar aveți s-aduceți voi. Darul acesta de mâncare E tot din a făinii floare. Două zecimi o să luați – Din efă – ca s-o frământați Cu untdelemn. Iată-n ce fel,

13. Veți face darul, pentr-un miel: Și daru-acesta de mâncare E tot din a făinii floare; Doar o zecime să luați – Din efă – și s-o frământați Cu untdelemn. Am s-o socot A fi o ardere de tot – O jertfă ce e dăruită, A fi de flăcări mistuită – Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, Îi e făcut.

14. Jertfe să dați – de băutură; Să fie însă, cu măsură: Pentr-un vițel, să dați, din vin, O jumătate doar, de hin. Iată cât trebuie să dați, La un berbece: să luați A treia parte dintr-un hin, Ca și măsură, pentru vin. Apoi, trebuie pentr-un miel, Să procedați, în acest fel: Luați un sfert doar, dintr-un hin, Ca și măsură pentru vin. Aceasta-i jertfa ce-o socot A fi drept ardere de tot, Ce, în tot anul, va fi dată, La începutul luni-odată.

15. Va trebui ca, mai apoi, Un țap să mai aduceți voi, Lui Dumnezeu, având menire, De jertfă pentru ispășire. Ea – în afară – va fi dată, De arderea ce-i necurmată, Precum și peste-acea măsură Din jertfa pentru băutură.”

16. „A paisprezecea zi apoi – Din luna-ntâi – să țineți voi, Paștele Domnului, urmând

17. A cincisprezecea zi, la rând, A fi o sărbătoare mare. Apoi, sunt șapte zile-n care, Numai azime – negreșit – Ca să mâncați, e-ngăduit.

18. În prima zi de sărbătoare, S-aveți o sfântă adunare. Nici o lucrare – nimenea – Nu poate-a săvârși, în ea.

19. O ardere de tot apoi, Lui Dumnezeu, să Îi dați voi. Această jertfă pregătită A fi de flăcări mistuită O să cuprindă doi viței Și un berbec și șapte miei Fără cusur, cari – să se știe – Că trebuiesc de-un an să fie.

20. S-adăugați, la fiecare, Și darul lor pentru mâncare, Cari din făină-i frământat, Cu untdelemn amestecat. Două zecimi să pregătiți – Din efă – să le dăruiți O dată cu berbecu-apoi, Iar trei zecimi să luați voi – Din efă – pentru un vițel

21. Și o zecime, la un miel.

22. Un țap veți da, având menire De jertfă pentru ispășire; Prin el, se face mai apoi, O ispășire, pentru voi.

23. Acestea fi-vor dăruite, Pe lângă jertfele gătite, Care – în zori – trebuie date Și cari sunt jertfe necurmate.

24. Date vor fi jertfele-acele, În șapte zile. Astfel, ele Sunt hrana jertfei pregătită A fi de flăcări mistuită, Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, Îi e făcut. Pe lângă jertfa necurmată, Să mai aduceți, totodată – Precum v-am spus – și o măsură, Din jertfa pentru băutură.

25. A șaptea zi de sărbătoare, Țineți o sfântă adunare. Nu are voie nimenea, Lucru de slugă-a face-n ea.”

26. „Când de pe câmp veți strânge voi Întâiul rod, să știți apoi, Să Îi aduceți Domnului, Un dar, ca jertfă-n fața Lui. Să dați ăst dar pentru mâncare, Numai la sărbătoarea care Înseamnă, pentru-al vost’ popor, Sfârșitul săptămânilor, Care – precum v-am arătat – La Cincizecime, e serbat. În acea zi de sărbătoare, S-aveți o sfântă adunare. Lucru de slugă, nimenea, Să facă-atunci, nu va putea.

27. Îmi veți aduce doi viței Și un berbec și șapte miei De-un an; iar Eu am să-i socot, Să-Mi fie-o ardere de tot, Prin care, un miros plăcut, În fața Mea, va fi făcut.

28. S-aduceți darul de mâncare, Luat din a făinii floare, Cu untdelemn, amestecată Și-n urmă, bine frământată. Două zecimi o să luați, Pentr-un berbece, când îl dați; Dați trei zecimi, de un vițel

29. Și numai una, la un miel.

30. Să dați și-un țap având menire De jertfă pentru ispășire, Ca să se facă, mai apoi, O ispășire, pentru voi.

31. Aceste jertfe vor fi date, Pe lângă cele necurmate Și darul lor pentru mâncare. Mieii aduși de adunare, Fără cusur vor fi. Să știți Că trebuie să dăruiți, Pe lângă-acestea, și-o măsură Din jertfa pentru băutură.”