Numeri 3 BIV2014

1. Iată-i pe fiii ce-i avea Aron, în vremea când vorbea, Pe muntele Sinaiului, Domnul, cu Moise. Fiii lui

2. Au fost: Nadab – primul născut; Abihu-apoi a apărut, Urmat fiind de Eleazar, Iar la sfârșit, de Itamar.

3. În felu-acesta, s-au numit Fiii pe cari i-a dobândit Aron, în lume. Acești frați Au fost, în urmă, închinați Lui Dumnezeu, ca să Îi fie, În slujbă puși, la preoție. Ei trebuit-au să primească,Întâi, ungerea preoțească.

4. Nadab și-Abihu au murit – Atuncea când au îndrăznit S-aducă-n fața Domnului, Un foc străin, pe-altarul Lui, În a Sinaiului pustiu – Fără să fi avut vreun fiu. Cei care-n urmă au slujit, Ca preoți, după ce-au pierit Cei doi fii, fost-au Eleazar Și al său frate, Itamar. În fața lui Aron, apoi, Și-au împlinit slujba cei doi.

5. Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:

6. „Pe a lui Levi seminție, Să o apropii, ca să fie ‘Naintea lui Aron adusă Și-n slujba preotului, pusă.

7. Să aibă grijă, ne-ncetat, De tot ceea ce este dat În paza lor și, negreșit, De tot ce este poruncit, Poporului lui Israel. Vor împlini, în acest fel – Leviții – slujba cortului Și au să stea-naintea lui.

8. Ei, de uneltele pe care Al întâlnirii cort le are, Mereu, trebuie să-ngrijească Și de asemeni, să păzească Tot ceea ce s-a poruncit, Lui Israel. Ei, negreșit, Vor face slujba cortului Și vor veghea asupra lui.

9. Tu, pe Leviții care-i ai, Lui frate’ tău Aron, să-i dai Și-asemenea, fiilor lui. Din partea Israelului, În totul, ei să fie dați, Pentru Aron – să nu uitați!

10. Aron și-ai lui fii să păzească Slujba primită, preoțească. Străinul care a venit, La voi și-n urmă, a-ndrăznit Să se apropie, să știți, Cu moartea, să îl pedepsiți.”

11. Domnul, pe Moise, l-a chemat Și-n acest fel, a cuvântat:

12. „Iată, cu cale am găsit Ca să Îmi iau neamul Levit, Din mijlocul lui Israel; Înlocuiesc, în acest fel, Pe-ntâi născuții din popor, Cu ramura Leviților. Deci a lui Levi seminție A Mea va trebui să fie.

13. Căci orșicare-ntâi născut Este al Meu. Cum ați văzut Când în Egipt ați locuit, În ziua-n care i-am lovit Pe-ntâi născuții țării, Eu – Mie – Mi-am închinat, mereu, Pe cei dintâi născuți, pe care Poporul Israel îi are – Fie din neamul omenesc, Fie din cel dobitocesc. Primii născuți, ai Mei sunt! Eu Sunt – și voi fi – Domnul, mereu.”

14. În a Sinaiului pustie, Fusese Moise – cum se știe – Atunci când Domnul i-a vorbit. Iată dar, ce i-a poruncit:

15. „Să mergi și pe-ai lui Levi fii, Să-i numeri, căci voiesc să-i știi, După familiile lor Și casele părinților. Vreau dar, ca să se socotească Toți cei de parte bărbătească. Să-i iei de la o lună-n sus, Și să îi numeri, cum am spus.”

16. Așa cum Domnul a cerut, Moise, întocmai, a făcut.

17. Iată acum, cum s-au numit Cei cari, din Levi, au ieșit: Primul, Gherșon, a fost chemat; Al doilea fiu este Chehat Și-apoi, în urmă, a venit Cel cari, Merari, s-a numit.

18. Iată numele fiilor – După familiile lor – Pe cari Gherșon i-a zămislit: Libni a fost primul venit, Iar cel de-al doilea e Șimei.

19. Iată-i acuma, pe acei Pe care i-a avut Chehat: Amram, întâiul s-a chemat; Al doile-ai Ițehar numit; Hebron, al treilea, a venit, Iar ultimul e Uziel.

20. Merari a avut și el Doi fii. Întâiul s-a chemat Malhi, iar Muși i-a urmat. Iată familiile lor – Cele ale Leviților:

21. De la Gherșon, au provenit Șimei și Libni, negreșit. Astfel, familiile lor Sunt ale Gherșoniților.

22. Cei care fost-au numărați, Adică toți acei bărbați, De la o vârstă – cum s-a spus – Pornind de la o lună-n sus, Au fost, atuncea, șapte mii Cinci sute, de-ai lui Gherșon fii.

23. Locul familiilor lor Din casa Gherșoniților, Era-n spatele cortului Către apusul soarelui.

24. Cel care e conducător, Al casei Gherșoniților, E Elisaf. Bărbatu-acel Este feciorul lui Lael.

25. În ce privește cortul, lor – Adică Gherșoniților – Iată ce li s–a–ncredințat În a lor grijă, ne–ncetat: Întâi, locașul cortului Precum și-acoperișul lui, Și-asemenea perdeaua care E așezată la intrare;

26. Pânzele curții cortului, Perdeaua porții curții lui Și toate funiile care, Cortul, în slujba sa, le are.

27. De la Chehat, au provenit Toți Amramiții; au ieșit Ițehariții, Hebroniții Și-apoi, la urmă, Uzieliții. Astfel, familiile lor, Sunt ale Chehatiților.

28. Cei care fost-au numărați, Adică toți acei bărbați, De la o vârstă – cum s-a spus – Pornind de la o lună-n sus, Au fost, atuncea, la opt mii Și șase sute de copii Cari, din Chehat, au provenit; Ei, cortu-n grijă, l-au primit.

29. Familiile lui Chehat, La miazăzi, s-au așezat.

30. Cel care e conducător Al casei Chehatiților, Elițafan e. Omu-acel Îi este fiu, lui Uziel.

31. În grija lor, s-a-ncredințat Chivotul, masa și-au urmat Sfeșnicu-apoi, altarele, Iar la sfârșit uneltele Aflate-n slujba cortului, Perdeaua dinlăuntrul lui Și tot ce mai ținea de ea – Adică de acea perdea.

32. Cel care-a fost conducător, Al caselor Leviților, Era, atuncea, Eleazar – Al lui Aron fiu. Așadar, El îi veghea pe-acei bărbați Care erau însărcinați De-a îngriji locașul sfânt.

33. Iată-i acum, pe cei ce sânt De la Merari proveniți – Cari, după el, au fost numiți – Alcătuind familia lor – Familia Merariților; În număr, ei au fost doar doi: Mahli și Muși mai apoi.

34. Cei care fost-au numărați, Adică toți acei bărbați, De la o vârstă – cum s-a spus – Pornind de la o lună-n sus, Au fost de șase sute mii Și două sute de copii Ai lui Merari. Șeful lor –

35. Al casei Merariților – A fost, atuncea, Țuriel; Abihail este acel Pe care l-a avut drept tată.

36. Iată dar, sarcina lăsată În seamă la familia lor – Acea a Merariților: În rânduiala cortului, Vegheau la scândurile lui, Vegheau asupra drugilor, La stâlpii și la talpa lor; Uneltele – ținând de-acele Lucruri ce li s-au dat – și ele Lăsate-au fost în grija lor.

37. Mai aveau grija stâlpilor Ce, curtea cortului, formau, Picioarele pe cari stăteau, Țărușii, funiile lor Pentru-ntărirea stâlpilor.

38. Moise și-Aron cu fii lui, Ședeau ‘naintea cortului, Cu fața către răsărit, Căci ei aveau de-ndeplinit Ceea ce Domnul poruncise – Cu Moise-atuncea când vorbise – Referitor la Israel. De-asemenea, străinu-acel Cari, îndrăzneală, va avea De cort de a se-apropia, Urma să fie pedepsit, Fiind, de moarte-astfel, lovit.

39. Aron și Moise au făcut Așa cum Domnul le-a cerut, Și-au numărat pe toți cei care Acest neam de Leviți îi are, De la o vârstă – cum s-a spus – Pornind de la o lună-n sus. Au fost, în număr, acești fii, De douăzeci și două mii.

40. Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit: „Numără-ntregul Israel. Vei număra, acum, din el, Pe cei de parte bărbătească. Voiesc dar, să se socotească Numai acei – precum am spus – Pornind de la o lună-n sus. Când ai să-i numeri pe acei – Tu – după nume, ai să-i iei.

41. Pe toți Leviții – pentru Mine – Voiesc să-i iei, căci ei vor ține Locul întâilor născuți Care, de oameni, sunt făcuți. Iar vitele Leviților Vor ține locul vitelor Întâi născute-n Israel!”

42. Moise-a făcut, în acest fel, Și toți acei întâi născuți, În Israel, au fost trecuți Apoi, în numărarea lui, După porunca Domnului.

43. Toți cei dintâi născuți bărbați, Au fost, pe nume, numărați, De la o vârstă – cum s-a spus – Pornind de la o lună-n sus. Sunt două’șidouă de mii – ei – Și două sute șapte’șitrei.

44. Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:

45. „Pe toți Leviții – pentru Mine – Voiesc să-i iei, căci ei vor ține Locul, întâilor născuți Care, de oameni, sunt făcuți, Iar vitele Leviților Vor ține locul vitelor Întâi născute-n Israel. Leviții toți vor fi, astfel, Închinați Mie, pe pământ, Pentru că Eu, Eu Domnul sânt.

46. Să faci apoi, răscumpărare, Pentru întâi născuții care, Cu două suteșapte’șitrei, Mai mulți sunt, ca Leviții Mei. Pentru ăști fii, din Israel, Vei proceda în acest fel:

47. Cinci sicli iei, de fiecare, Folosind siclul ce îl are Sfântul locaș – precum se cere – Care-i de douăzeci de ghere.

48. Acest argint ce îl primești, Tu, lui Aron, să-l dăruiești – Și-asemenea fiilor lui – Căci trebuie ca să îl pui Să fie drept răscumpărare Apoi, în locul celor care Au depășit numărul lor – Acela al Leviților.”

49. Moise-a luat argintul care Era pentru răscumpărare, Dat pentru toți acei bărbați Care n-au fost răscumpărați Prin numărul Leviților.

50. Pentru răscumpărarea lor, Argintul care s-a plătit, În sicli fost-a prețuit: Omie treisute șaizeci Și cinci de sicli s-au strâns deci, Luați după siclul pe care Sfântul locaș, numai, îl are.

51. Moise, argintul, l-a luat Și lui Aron, apoi, l-a dat – Și-asemenea fiilor lui – După porunca Domnului.