Numeri 32 BVA

1. Rubeniții și gadiții, care aveau foarte multe turme, au văzut că teritoriile Iazerului și ale Ghiladului erau locuri bune pentru vite.

2. Atunci au venit la Moise, la preotul Elazar și la conducătorii adunării; și le-au zis:

3. „Atarot, Dibon, Iazer, Nimra, Heșbon, Eleale, Sebam, Nebo și Beon

4. – aceste teritorii pe care Iahve le-a lovit înainte ca poporul Israel să ajungă acolo – sunt terenuri bune pentru vite; iar sclavii tăi au vite.”

5. Ei au adăugat: „Dacă ești de acord, îți propunem să dai aceste zone în proprietatea sclavilor tăi; și astfel să nu ne treci (teritoriile) dincolo de Iordan.”

6. Moise le-a răspuns gadiților și rubeniților: „Frații voștri se pregătesc de război; iar voi vreți să rămâneți aici?

7. De ce vreți să le descurajați intențiile israelienilor ca să nu mai meargă în țara pe care le-a dat-o Iahve?

8. Așa au făcut și părinții voștri pe care i-am trimis din Cadeș-Barnea să spioneze zona.

9. După ce au mers în valea Eșcol și au văzut țara, au descurajat poporul ca să nu mai meargă în teritoriul pe care li l-a dat Iahve.

10. El s-a mâniat în acea zi; și a jurat, zicând:

11. «Pentru că nu M-au urmat din toată inima lor, niciun bărbat care are mai mult de douăzeci de ani dintre cei ieșiți din Egipt, nu va vedea țara pe care am promis-o prin jurământ lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov.

12. Vor fi doar două excepții: Caleb – fiul chenizitului Iefune și Iosua – fiul lui Nun. Doar ei M-au urmat cu toată inima lor!»

13. Atunci s-a declanșat mânia lui Iahve împotriva lui Israel; și i-a făcut să rătăcească în deșert patruzeci de ani, până când a murit toată generația celor care făcuseră lucruri rele înaintea Lui.

14. Constat că acum și voi – copiii acelor păcătoși – veniți să luați locul părinților voștri, ca să provocați și mai mult mânia lui Iahve împotriva lui Israel!

15. Dacă vă întoarceți de la Iahve, El va abandona din nou pe poporul Lui în deșert; iar voi veți fi cauza distrugerii israelienilor!”

16. Atunci ei s-au apropiat de Moise și i-au zis: „Vom face aici zone înconjurate de garduri pentru turmele noastre și orașe pentru copiii noștri.

17. Apoi ne vom înarma și vom merge înaintea israelienilor până vom duce pe fiecare (dintre celelalte triburi) la locul lui. În acest timp, copiii noștri vor locui în orașe fortificate, ca să fie protejați de locuitorii țării.

18. Nu ne vom întoarce la familiile noastre înainte ca fiecare israelian să fi ajuns proprietarul moștenirii lui.

19. Nu vom mai avea nicio proprietate împreună cu ei dincolo de Iordan, nici mai departe de el; pentru că moștenirea noastră va fi la estul Iordanului.”

20. Atunci Moise le-a răspuns: „Accept să acționați așa cum ați spus. Deci vă veți înarma ca să luptați înaintea lui Iahve.

21. Veți trece cu toți cei înarmați dincolo de Iordan, înaintea lui Iahve, până când El Își va alunga toți dușmanii din aceste teritorii.

22. Dacă vă veți întoarce numai după ce țara va fi subordonată lui Iahve, atunci veți fi fără vină înaintea Lui și înaintea lui Israel; iar acest teritoriu va fi proprietatea voastră înaintea lui Iahve.

23. Dar dacă nu veți proceda așa, veți păcătui înaintea lui Iahve; și vă asigur că în niciun caz nu veți putea evita consecințele păcatului vostru!

24. Construiți orașe pentru copiii voștri și faceți garduri pentru zonele în care vor sta turmele voastre; dar respectați ce ați promis cu gura voastră!”

25. Gadiții și rubeniții i-au zis lui Moise: „Noi, sclavii tăi, vom face exact cum poruncește stăpânul nostru.

26. Copiii și soțiile noastre, turmele și vitele noastre vor rămâne aici în zonele fortificate ale Ghiladului.

27. Dar toți sclavii tăi care sunt pregătiți pentru război, vor trece dincolo (de Iordan) ca să lupte înaintea lui Iahve – exact cum zice stăpânul nostru!”

28. Atunci Moise a vorbit despre ei; și a dat porunci atât preotului Elazar și lui Iosua – fiul lui Nun –, cât și conducătorilor familiilor provenite din clanurile israelienilor.

29. El le-a zis: „Dacă toți gadiții și rubeniții care sunt pregătiți pentru război, vor trece cu voi Iordanul înaintea lui Iahve și veți subordona țara (împreună cu ei), să le dați Ghiladul ca proprietate a lor.

30. Dar dacă nu vor trece dincolo (de Iordan) înarmați împreună cu voi, atunci să li se dea o proprietate în mijlocul vostru, în teritoriile din Canaan.”

31. Gadiții și rubeniții au răspuns: „Sclavii tăi vor face așa cum a spus Iahve.

32. Vom trece (Iordanul) înarmați în teritoriile Canaanului înaintea lui Iahve; iar proprietatea pe care o moștenim, va fi în zona de pe această parte a Iordanului.”

33. Atunci Moise a dat pentru gadiți, pentru rubeniți și pentru jumătate din clanul lui Manase – fiul lui Iosif –, atât (teritoriul unde fusese) regatul lui Sihon, regele amoriților, cât și (pe cel unde fusese) regatul lui Og, regele Bașanului. Le-a oferit ca proprietate acea zonă cu orașele ei și teritoriile din jurul acestora.

34. Gadiții au construit Dibonul, Atarotul, Aroerul,

35. Atrot-Șofanul, Iazerul, Iogbeha,

36. Bet-Nimra și Bet-Haranul. Acestea erau orașe fortificate. Au înconjurat cu garduri unele zone din acest teritoriu. În ele era locul special pentru turme.

37. Rubeniții au reconstruit Heșbonul, Eleale, Chiriataim,

38. Nebo și Baal-Meon – nume care au fost ulterior schimbate – și Sibma. Ei au pus alte nume orașelor pe care le-au construit.

39. Urmașii lui Machir – fiul lui Manase – s-au dus spre Ghilad, l-au cucerit și i-au alungat pe amoriții care locuiau acolo.

40. Atunci Moise i-a dat Ghiladul lui Machir, fiul lui Manase; și el a locuit acolo.

41. Iair, urmașul lui Manase, a cucerit și el câteva zone pe care le-a numit Havot-Iair.

42. Nobah a cucerit Chenatul și satele din jurul lui; apoi i-a pus numele lui: Nobah.