Numeri 34 BIV2014

1. Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:

2. „Copiilor lui Israel, Ai să le spui, în acest fel: „Tot Canaanul – precum știți – Drept moștenire, îl primiți. Iată acum, hotarul lui – Al țării Canaanului:

3. La miazăzi, are să fie, De la a Ținului pustie – Lângă Edom. Deci se socoate Din marginea mării Sărate, Mergând apoi, spre răsărit, Pân’ se ajunge, negreșit,

4. La înălțimea Acrabim; De-aici, spre miazăzi cotim Și prin a Ținului pustie, Linia lui are să fie Până la sud de locul care, Drept Cades-Barnea, nume-și are. De-acolo, merge așadar, Trecând peste Hațar-Adar, Înspre Ațmon, de unde-apoi

5. Se va întoarce înapoi, Spre al Egiptului pârâu, Ieșind spre mare-ntr-un târziu.

6. Hotarul vostru, din apus, Va fi la mare, astfel, pus” (Marea de care se vorbește, Mediterana, se numește.) Marea cea Mare – cum am spus – Hotar vă este, la apus.

7. La miazănoapte, mai apoi, Iată hotarul, pentru voi: Din țărmul mării el pornește Și la muntele Hor se-oprește.

8. Apoi, să-l trageți prin Hamat, Pân’ la Țedad. Continuat

9. E prin Zifron – în al Meu plan – Și-ajunge la Hațar-Enan. Hotarul care-i așezat La miazănoapte-i terminat În felu-acesta, negreșit.

10. Hotarul dinspre răsărit, De la Hațar-Enan pornește Și la Șefam el se sfârșește.

11. De la Șefam, va fi pornit Spre Ribla, deci la răsărit De Ain. Cu el, să mergeți voi, De-a lungul mării mai apoi, Cari, Chineret, este chemată (Ghenezaret) și e aflată, La răsărit, precum se știe.

12. În a Iordanului câmpie, Hotarul se va-ntoarce, iată, Mergând pân’ la marea Sărată. Aceasta-i țara voastră dar, Și-acesta e al ei hotar.”

13. Copiilor lui Israel, Moise le-a poruncit astfel: „Aceasta-i țara ce-o primiți, Pe care vreau s-o împărțiți, Prin sorți – precum a poruncit Domnul, atunci când mi-a vorbit. S-o împărțiți la ai voști’ fii: La cele nouă seminții Precum și încă jumătate, Aste pământuri vor fi date.

14. Căci seminția fiilor Lui Ruben – după casa lor – Cu toți cei care, din Gad, sânt, Și-au dobândit al lor pământ; Și jumătate dintre case, Care ieșite-s din Manase, Au mai primit – cu ei – pământ.

15. Două și jumătate, sânt Acele seminții desprinse Din Israel și care-s prinse Ca să primească moștenire – Așa precum aveți de știre – La apele Iordanului, În fața Ierihonului, Spre răsărit, pân’ n-au trecut Iordanul, spre al vost ținut.”

16. Domnul, pe Moise, l-a chemat Și astfel, El a cuvântat:

17. „Acum, iată-i cum se numesc Cei care, țara, o-mpărțesc: Pe Eleazar – întâi – îl pun, Cu Iosua – fiul lui Nun.

18. Cu ei, mai trebuie să fie, Din fiecare seminție, Câte un șef, când împărțesc, Țara pe cari le-o dăruiesc.

19. Iată acum, numele lor, În rândul semințiilor: Caleb e-ntâi, acela care, De tată, pe Iefune-l are. Acesta trebuie să vie Pentru-a lui Iuda seminție;

20. Apoi e Samuel, cel care Pe Amihud, tată, îl are. Acesta e, de seminție, Din Simeon – precum se știe.

21. Urmează Elidad, cel care, De tată, pe Chislon, îl are. Acesta – după seminție – Din Beniamin, are să vie;

22. Buchi apoi, acela care, De tată, pe Iogli, îl are Și este – după seminție – Din Dan, așa precum se știe.

23. Urmează Haniel, cel care, De tată, pe Efod, îl are. Din Iosif, este Haniel, Și are ca să vină el, Pentru toate acele case, Din seminția lui Manase.

24. Apoi e Chemuel, cel care, De tată, pe Șiftan, îl are. Din Iosif, este Chemuel Și are ca să vină el, Pentru toți cei pe care-i știm Că sunt născuți de Efraim.

25. Elițafan apoi, cel care, De tată, pe Parnac, îl are. Acesta – după seminție – Din Zabulon, are să vie.

26. Urmează Paltiel, cel care, De tată, pe Azan, îl are. Acesta – după seminție – Din Isahar, are să vie.

27. Apoi e Ahihud, cel care, De tată, pe Șelomi-l are. Acesta – după seminție – E din Așer, precum se știe.

28. Urmează Pedahel, cel care, Pe Amihud, tată, îl are. Acesta – după seminție – E din Neftali, cum se știe.”

29. Deci ei sunt cei care-au primit, Porunca de a fi-mpărțit Pământul țări-n acest fel, Copiilor lui Israel.