Numeri 4 BIV2014

1. Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:

2. „Să faci, acum, o numărare, A fiilor pe care-i are Chehat, printre Leviți aflați. Aceștia fi-vor numărați După familiile lor Și casele părinților,

3. De la treizeci de ani în sus, Pân’ la cincizeci. Îi vei fi pus, În rândul lor, pe toți cei care Se dovedesc a fi în stare, În slujba cortului să fie, Având în ei destoinicie.

4. Iată ce slujbe au avut Ai lui Chehat fii, de făcut, La cortul întâlnirii; ele – Adică slujbele acele Cari pentru-ai lui Chehat fii sânt, Privesc doar Locul cel prea sfânt.

5. Atunci când tabăra pornește, Aron și-ai lui fii trebuiește Să vină-n cort și să îi dea, Perdeaua, jos. Apoi, cu ea, Acoperit voiesc să fie, Chivotul pentru mărturie.

6. Să pună o învelitoare, Din piele de vițel de mare, Deasupra ei și să întindă Și un covor – cari s-o cuprindă, În întregime – peste ea. Covorul de peste perdea, Doar în albastru, să-l lucrați. Apoi, vor trebui luați – Și puși – drugii chivotului, Cari sunt pentru mutarea lui.

7. Covoru-albastru să-l întindă, Astfel încât el să cuprindă Și masa ce se folosește La pâinea care trebuiește Pusă în fața Domnului. Să pună-apoi, deasupra lui, Străchini, cățuie, cești, potire, Cari date sunt spre folosire La jertfele de băutură. Apoi, lângă a lor măsură, Pusă urmează-a fi, de-ndată, Pâinea ce trebuie-așezată, Mereu, ‘naintea Domnului.

8. Deasupra tuturor, să pui Un alt covor; cărămizie, Culoarea lui, voiesc să fie. O piele de vițel de mare, Să aibă, drept învelitoare. Drugii vor trebui aduși Și-apoi, la masă, vor fi puși.

9. Un alt covor – de-asemenea, Albastru – are să se ia. Cu el, va fi acoperit Sfeșnicul Meu și, negreșit, Și candelele ce le are, Mucările și cenușare Și vasele sfeșnicului, În care-i pus uleiul lui.

10. Sfeșnicul dar – cu tot ce are – În piele de vițel de mare, Trebuie-n urmă, îmbrăcat Și-apoi, pe targă, așezat.

11. Altarul care-i întocmit Din aur, trebuie-nvelit Cu un covor albastru; iar Peste acesta, pe altar, Să pună o învelitoare, Din piele de vițel de mare. Drugii, apoi, vor fi aduși, Căci la altar, trebuiesc puși.

12. Să ia uneltele, pe care Locașul Meu cel sfânt le are, Și să le pună-ntr-un covor Albastru; iar deasupra lor, Să pună o învelitoare, Din piele de vițel de mare. Pe targă, ele vor fi puse, Spre a putea, apoi, fi duse.

13. Cenușa, în altar aflată, Va trebui a fi luată. Cu un covor, alcătuit Din purpură, va fi-nvelit, În urmă dar, altaru-acel.

14. Se vor mai așeza pe el, Uneltele din slujba lui: Tigăile altarului – Pentru cărbuni – lopețile, Ligheane, furculițele, Iar peste ele-o-nvelitoare, Din piele de vițel de mare. Drugii, apoi, vor fi aduși, Căci la altar, trebuiesc puși.

15. După ce au ca să sfârșească, Aron și-ai lui fii să-nvelească Locașul sfânt al cortului Și-uneltele ce-s ale lui, Vor trebui a fi chemați Să vină-ai lui Chehat bărbați, Căci lor le sunt încredințate Acestea, spre a fi purtate. Să nu se-atingă – țineți minte! – Cumva, de lucrurile sfinte, Să nu se-ntâmple, bunăoară, Ca atingându-le, să moară. Aceste lucruri sunt lăsate – Din cort – pentru a fi cărate, De cei care s-au numărat Printre feciorii lui Chehat.

16. Al lui Aron fiu, Eleazar Să privegheze așadar, Uleiul ce se folosește La sfeșnic. El mai trebuiește De a veghea, cu grijă mare, Tămâia cea mirositoare, Pâinea de punere-nainte Și-uleiul pentru ungeri sfinte. Să aibă grija cortului, Cu tot ce-i aparține lui – Deci cu locașul Meu cel sfânt Și sculele cari, în el, sânt.”

17. Domnul, lui Moise, i-a vorbit – Și lui Aron – și-a poruncit:

18. „Vegheați să nu-i primejduiți, Ca să nu fie nimiciți Bărbații Chehatiților, Din mijlocul Leviților!

19. Iată ce-aveți a face voi, Ca să nu moară ei apoi, Atuncea când aproape sânt De Locul care e prea sfânt: Aron și-ai săi fii vor avea Grijă, să vină și să-i ia, Să-i pună-apoi, pe fiecare, La sarcina pe cari o are.

20. Să nu intre – luați aminte! – Să învelească lucruri sfinte, Să nu se-ntâmple, bunăoară, Cumva, ca-n acest fel, să moară!”

21. Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:

22. „Să faci, acum, o numărare, A fiilor pe care-i are Gherșon, în Israel aflați. Aceștia fi-vor numărați, După familiile lor Și casele părinților,

23. De la treizeci de ani în sus, Pân’ la cincizeci. Îi vei fi pus, În rândul lor, pe toți cei care Se dovedesc a fi în stare, În slujba cortului să fie, Având în ei destoinicie.

24. Iată ce slujbe au avut, Ai lui Gherșon fii, de făcut:

25. Atunci când tabăra pornea, Familia lui Gherșon ducea Covoarele ce-alcătuiau Cortu-ntâlnirii; mai cărau, Apoi, a lui învelitoare, Din piele de vițel de mare, Perdeaua ușii cortului

26. Și pânzele din curtea lui; Ei mai duceau perdeaua care Era drept ușă de intrare În curte, funiile lui – Aflate-n slujba cortului – Precum și sculele acele Care, legate sunt, de ele.

27. În slujbele ce-s date lor – Deci casei Gherșoniților – Toți acești fii ai lui Gherșon Sunt sub porunca lui Aron, Precum și a fiilor lui. Ei, la mutarea cortului, În a lor grijă, vor fi pus, Ceea ce vor avea de dus.

28. Acestea-s slujbele pe care Familia lui Gherșon le are, La cortul Meu, de împlinit Și totodată, de păzit. Toți acești fii ai lui Gherșon, De către fiul lui Aron, Vor fi vegheați. Acela dar, Are să fie Itamar.”

29. „Să faci apoi, o numărare A fiilor pe care-i are Merari-n Israel aflați. Aceștia fi-vor numărați, După familiile lor Și casele părinților,

30. De la treizeci de ani în sus, Pân’ la cincizeci. Îi vei fi pus, În rândul lor, pe toți cei care Se dovedesc a fi în stare, În slujba cortului să fie, Având în ei destoinicie.

31. Iată care e slujba lor – Acea a Merariților – În rânduiala cortului: Vor duce scândurile lui, Drugii și stâlpii ce îi are, Precum și ale lor picioare;

32. Stâlpii din curtea cortului, Picioarele stâlpilor lui, Țărușii, funiile lor Pentru-ntărirea stâlpilor; Uneltele ce țin de-acele Lucruri, lăsate vor fi ele, Pentru mutări, în grija lor – Deci casei Merariților. La toate, le spuneți pe nume, Ca ei să știe ce anume Au de făcut, ce-au de luat, Și ce va trebui cărat.

33. Acestea sunt slujbele lor – Slujbele Merariților – Pe care o să trebuiască, La cortul Meu, să le-mplinească. Să-și facă slujba așadar, Vegheați fiind de Itamar.”

34. Moise și-Aron au împlinit Ceea ce Domnu-a poruncit. Mai marii adunări-apoi, I-au ajutat pe amândoi Și au făcut o numărare A fiilor pe care-i are Chehat, în Israel aflați. Aceștia fost-au numărați După familiile lor Și casele părinților,

35. De la treizeci de ani în sus, Pân’ la cincizeci – precum s-a spus. În rândul lor, erau cei care S-au dovedit a fi în stare, În slujba cortului să fie, Având în ei destoinicie.

36. Astfel, ieșit-au două mii Și șapte sute cincizeci fii,

37. Atuncea când s-au numărat Familiile lui Chehat. În al lor număr, sunt cei care S-au dovedit a fi în stare, În slujba cortului să fie, Având în ei destoinicie. Moise și-Aron au împlinit Ceea ce Domnu-a poruncit Prin Moise-atunci când l-a chemat Și când, poruncile, i-a dat.

38. Ei au făcut o numărare A fiilor pe care-i are Gherșon, în Israel aflați. Aceștia fost-au numărați După familiile lor Și casele părinților,

39. De la treizeci de ani în sus, Pân’ la cincizeci – precum s-a spus. În rândul lor, erau cei care S-au dovedit a fi în stare, În slujba cortului să fie, Având în ei destoinicie.

40. Astfel, ieșit-au două mii Și șase sute treizeci fii, Atunci când fost-au numărați Ai Gherșoniților bărbați.

41. În al lor număr, sunt cei care S-au dovedit a fi în stare, În slujba cortului să fie, Având în ei destoinicie. Moise și-Aron au împlinit Ceea ce Domnu-a poruncit, Și astfel, fost-au numărați Ai Gherșoniților bărbați.

42. Ei au făcut o numărare A fiilor pe care-i are Merari-n Israel aflați. Aceștia fost-au numărați După familiile lor Și casele părinților,

43. De la treizeci de ani în sus, Pân la cincizeci – precum s-a spus. În rândul lor, erau cei care S-au dovedit a fi în stare, În slujba cortului să fie, Având, în ei destoinicie.

44. Erau, în număr de trei mii Și două sute de copii, Atunci când fost-au numărați Ai Merariților bărbați.

45. Acesta-i numărul celor Din neamul Merariților. Moise și-Aron au împlinit Ceea ce Domnu-a poruncit, Și astfel, fost-au numărați Ai Merariților bărbați.

46. Moise și-Aron și cu cei care Mai mari erau peste-adunare, În Israel – cum s-a cerut – Încă un lucru-au mai făcut, Pentru a fi totu-mplinit: Au numărat neamul Levit, După familiile lor Și casele părinților,

47. De la treizeci de ani în sus, Pân’ la cincizeci – precum s-a spus. I-au prins, în astă numărare, Pe cei ce s-au vădit în stare, În slujba cortului să fie, Având, în ei, destoinicie.

48. Erau în număr de opt mii Cincisute și optzeci de fii, Din ramura Leviților.

49. Astfel, numărătoarea lor – Așa cum Domnu-a poruncit Prin Moise – s-a înfăptuit Și fiecare a știut Ceea ce are de făcut, Căci tuturora li s-a spus, Ce lucruri vor avea de dus. Deci s-a făcut o numărare, În tabără, la fiecare, Așa cum Domnu-a poruncit, Cu Moise-atunci când a vorbit.