Numeri 5 BIV2014

1. Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:

2. „Lui Israel, când îi vorbești, Tu trebuie să-i poruncești Ca, de la el, să-l izgonească Pe cel pe care-o să-l găsească Cu lepră, sau pe-acela care Scurgeri ale seminței are, Ori pe cel care s-a atins – Întâmplător, sau înadins – De-un mort și astfel, e-ntinat.

3. Fie femeie ori bărbat, Afară vor fi scoși, îndată, Ca nu cumva, tabăra toată, În care-i locuința Mea, S-ajungă-a se spurca și ea.”

4. Întreg Israelu-a făcut Așa cum Domnul a cerut, Și-ntocmai, a înfăptuit Ceea ce El le-a poruncit Prin Moise-atunci când l-a chemat Și când, poruncile, i-a dat.

5. Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:

6. „Copiilor lui Israel, Să le vorbești, în acest fel: Când un bărbat, sau o femeie – Cu voie, ori fără să vreie – Va săvârși un lucru rău Față de un aproape-al său, Prin ceea ce a săvârșit, El se va face, negreșit – Față de Domnul – vinovat.

7. Să-și recunoască-al său păcat, Mărturisindu-l, iar apoi, Să dea-ntregime, înapoi, Prețul cu care-i prețuit Lucrul pe cari l-a dobândit Prin mijloace care-s vădite Dosnice-a fi și necinstite. La prețul care va fi dat, Mai trebuie adăugat A cincea parte, după care Să-l dea celui față de care, Omul se face vinovat.

8. În caz că nu va fi aflat Omul care să se vădească A fi în drept ca să primească Lucrul, sau lucruri dobândite Prin mijloacele necinstite, Acele lucruri, înapoi, La Domnul, să se-ntoarcă-apoi – Deci preotului să se dea. Acesta are să le ia, Afară de berbecul dat Ca jertfă, de cel vinovat, Cu care, prin a sa menire, El o să facă ispășire.

9. Deci orice dar care e dat, Prin ridicare, și-nchinat E de-ai lui Israel copii, Lui Dumnezeu, voiesc să știi Că e al preotului, care Le va lua, prin ridicare.

10. Ce-i închinat lui Dumnezeu, Al preotului e, mereu.”

11. Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:

12. Copiilor lui Israel, Să le vorbești, în acest fel: „Atunci când se va fi-ntâmplat, Că față de al său bărbat, Necredincioasă se vădește Nevasta și păcătuiește;

13. Dacă, pe altul, va avea, Care se va culca cu ea, Fără a ști al ei bărbat; Sau dacă se va fi-ntâmplat, Cumva, ca să se pângărească, Dar fără ca să se găsească Vreun martor, împotriva ei – Adică fără vreun temei Să poată fi învinuită, Pentru că nu a fost găsită, Asupra faptei, niciodat’;

14. Iar dacă, peste-al ei bărbat Se-ntâmplă, că are să vie, Cumva, un duh de gelozie Atuncea când el bănuiește Că soața lui se pângărește – Sau dacă n-a fost pângărită Dar de-al ei soț e bănuită, Deși temei nu a avut – Iată ce trebuie făcut:

15. Omul, nevasta, să își ia Și să se ducă-apoi, cu ea, La preot. Tot atuncea, are Să ducă și-un dar de mâncare. Acela trebuie să fie Adus pentru a lui soție. Din efă, el are să ia A zecea parte, ca s-o dea Drept dar, atunci când o să vină, Doar din a orzului făină. Cu untdelemn, să nu-l stropească; De-asemeni, n-o să trebuiască Tămâie-a pune, peste el, Pentru că darul de-acest fel Are o singură menire: De-a face o descoperire, De-a lumina – se înțelege – Ascunsa ei fărădelege.

16. Preotu-apoi are s-o ieie Și să o pună, pe femeie, Să stea-n picioare-n fața Lui – Adică-n fața Domnului.

17. Numai în vase care sânt Alcătuite din pământ, Preotul trebuie să ia Apă sfințită; iar în ea, Țărână, are-apoi să pună Pe care-ntâi el o adună De pe podeala cortului.

18. Femeia-n fața Domnului Să stea-n picioare. Negreșit, Capu-i va fi descoperit. În mâini, atunci, preotul are Să-i pună darul de mâncare Adus de soț, având menire De-a face o descoperire; În mâini, ea trebuie să ție Darul adus din gelozie, Iar preotul, în mâna lui, Să ia, ale blestemului Ape, care vor fi amare.

19. Apoi el, pe femeia care Este în fața lui, s-o pună Să jure și astfel, să spună: „Dacă nicicând, nu s-a culcat, Cu tine, nici un alt bărbat, Afară doar de soțul tău, Dacă n-ai săvârșit vreun rău – Căci tu ești sub puterea lui Și-i aparții doar soțului – Și dacă nu te-ai abătut Dar, de la el, căci te-ai ținut Tare, să nu păcătuiești, Cu altul, să te pângărești, Atunci aceste ape-amare Ce-s de blestem aducătoare, Nu îți vor face nici un rău, Când vor intra, în trupul tău.

20. Dar dacă sub puterea lui – Adică sub a soțului – Aflându-te, rele-ai făcut Și, de la el, te-ai abătut, Cu altul, să te pângărești – Deci dacă vinovată ești, Pentru că te-ai împreunat, Vreodată, cu un alt bărbat” –

21. Iar preotul are s-o pună Să jure, iar apoi, să-i spună: – „Domnul va face ca să vie Blestem, asupră-ți, și urgie. Te va lovi urgia Lui, În mijlocul poporului, Iar coapsa îți va fi uscată Și burta îți va fi umflată.

22. Atunci, aceste ape-amare Și de blestem aducătoare – Care pătrund în trupul tău – În urmă, îți vor face rău: În măruntaie-ți ajungând, O să-ți vezi pântecul crescând, Iar coapsa îți va fi uscată – Dacă, cumva, ești vinovată – De către-al apelor venin!” Ea zice-va: „Amin! Amin!”

23. Aste blesteme, mai departe, Scrise să fie într-o carte, De către preot, după care, Cu apele cele amare, El să le șteargă. Să îi dea

24. Apoi, femeii ca să bea Din apele cele amare Ce-s de blestem aducătoare. Ele, în ea, au să se-adune, Și-i vor aduce-amărăciune.

25. Când va sfârși, preotul are Ca să ia darul de mâncare Din mâna ei, și-n fața Lui – Adică-n fața Domnului – Să legene-ntâi acel dar, Și să-l aducă pe altar.

26. Un pumn să ia din el ‘nainte, Pentru aducere aminte, Și să-l arunce, peste jar, Ca să îl ardă, pe altar. Apoi, femeii să îi dea, Din acea apă, ca să bea.

27. După ce ea va fi băut – Dacă păcate a avut Prin faptul că s-a pângărit Cu altul și s-a dovedit Necredincioasă celui care Bărbat îi este – apa are Ca-n pântece să i se-adune Și să-i aducă-amărăciune. Pântecul ei va fi umflat, Iar coapsa-i se va fi uscat Și de blestem ajunge-va Ea, în popor. Dacă cumva,

28. Curată ea s-a dovedit Pentru că nu s-a pângărit, Nu va păți nimic, să știi, Și va putea avea copii.

29. Această lege, să se știe Că dată-i pentru gelozie. Iată în ce împrejurare S-o folosiți: în cazu-n care E vreo femeie bănuită Că ar putea fi pângărită Când este sub puterea lui – Deci sub puterea soțului;

30. Legea ținută să mai fie, Și când un duh de gelozie – Pe un bărbat – îl stăpânește, Încât acesta bănuiește Că soața-i, cu un alt bărbat, Ajuns-a de s-a-mpreunat. La preot, ea va fi adusă, Căci după ce are-a fi pusă Să stea în fața Domnului, Acolo – înaintea Lui – Pentru a ei fărădelege, Să-i facă după astă lege.

31. Bărbatul trebuie scutit De vină, însă negreșit, Femeia fi-va pedepsită Dacă a fost nelegiuită.”