Numeri 6 BIV2014

1. Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:

2. „Copiilor lui Israel, Vorbește-le în acest fel: „Când un bărbat sau o femeie, O hotărâre, au să ieie, Prin care vor ca să se știe Că despărțiți doresc să fie De ceilalți, căci așa au vrut Și-o juruință au făcut – De Nazireat – ca să se-nchine Lui Dumnezeu, se vor abține

3. De a bea vin; nu vor avea Voie, de-atunci, ca să mai bea Nici băuturi îmbătătoare Și nici oțeturile care, Din băuturi, s-au obținut, Ori cari, din vinuri, s-au făcut. Nu vor putea a fi băute Nici băuturile făcute Din struguri storși. De-asemenea, Nici să mănânce, n-or putea, Strugurii proaspeți, strânși din vie, Nici cei uscați. Deci, să se știe

4. Că nu mai pot să folosească Nimic din ce-o să dăruiască Via, cât timp s-au închinat Lui Dumnezeu, prin Nazireat: Nici sâmburii strugurilor, Nici pielița boabelor lor.

5. În Nazireat, omu-i oprit A-și rade părul. Negreșit, Până se vor fi terminat Zilele-n care, închinat, A vrut să fie, Domnului, Omul e sfânt, iar părul lui Trebuie-n voie-a fi lăsat Să crească, făr’ a fi tăiat.

6. În toată-acea perioadă-n care, Prin jurământ, acel om are A fi Domnului închinat, Nu trebuie a fi lăsat, De morți, de-a se apropia.

7. Acel om, grijă, va avea A nu se pângări cumva. Chiar dacă întâmpla-se-va Ca mama sau tatăl să-i moară, Frate ori soră bunăoară, Oprit are să fie el Să îi atingă în vreun fel, Căci închinarea Domnului Se află peste capul lui.

8. Cât ține al său nazireat, El, Domnului, va fi-nchinat.

9. Atunci când întâmpla-se-va Că o să moară cineva – Năpraznic – lângă omu-acel, Capul, atunci, să-și radă el, Căci al său cap ce-i închinat, S-a făcut, astfel, necurat. Să-și radă părul capului, În ziua curățirii lui – Adică în a șaptea zi.

10. Când va veni a opta zi, La preot, omul se va duce. O jertfă, el îi va aduce Atunci, la ușa cortului, Cum cere curățirea lui. Va trebui să ia cu el, Atunci, doi pui de porumbel, Sau poate două turturele.

11. Una din păsările-acele Are să aibă drept menire De jertfă pentru ispășire, Iar pe cealaltă o socot Să-Mi fie ardere de tot. Preotul o să le primească, Și trebuie să le jertfească Așa precum s-a poruncit. Pentru păcatul săvârșit De cel ce fost-a necurat Deși era în nazireat, Va face – prin a sa menire – O slujbă pentru ispășire. Iar Nazireul, mai apoi, Capul, își va sfinți-napoi – Atuncea chiar – în ziua-n care A adus jertfele. El are

12. Să se închine Domnului, Din nou, în nazireatul lui. Apoi, el trebuie să vină Să dea, drept jertfă pentru vină, Un miel de-un an. Zilele lui, Din timpul nazireatului Ținut pân’ nu s-a întinat, În seamă, nu-i va fi luat, Căci nazireatul – negreșit – Prin mortu-atins, s-a pângărit.”

13. „Iată acum, legea pe care Vremea de nazireat o are: La împlinirea vremii lui, Omul, la ușa cortului, Va trebui să fie dus.

14. Apoi, un dar va fi adus, Care – așa precum se știe – Un miel de-un an are să fie. Acela o să trebuiască, Fără cusur, să se vădească. Mielul, Eu am să îl socot Să-Mi fie ardere de tot. O oaie de un an apoi, Mai trebuie s-aduceți voi. Și-aceasta, de-asemenea, Nici un cusur nu va avea. Oaia să aibă drept menire De jertfă pentru ispășire. Și un berbec să mai luați – Fără cusur – și să Mi-l dați. El o să aibă drept menire De jertfă pentru mulțumire.

15. Un coș de-azimi să se mai dea; Va trebui, de-asemenea, Dat – pentru darul de mâncare – Turte, din a făinii floare, Cari, cu ulei, s-au frământat. Plăcinte fără aluat – Cu untdelemn numai stropite – Mai trebuie-a fi dăruite. Să se mai dea și o măsură De jertfă pentru băutură, Așa precum a trebuit Dată în mod obișnuit.

16. Totul e dat preotului, Care-naintea Domnului Aduce – prin a sa menire – Jertfa care-i de ispășire, Precum și jertfa ce-o socot Să-Mi fie ardere de tot.

17. Berbecul ce avea menire De jertfă pentru mulțumire – Adus în fața Domnului Prin mâinile preotului – Are să fie însoțit De coșul de azimi, primit. Să pregătească, apoi, are – Preotul – darul de mâncare, Și să-i alăture-o măsură Din jertfa pentru băutură.

18. Cel care este Nazireu, La ușa de la cortul Meu, Să-și radă părul capului, Cari închinat e, Domnului. Părul să fie-apoi luat Și pus pe focul ațâțat Sub jertfa dată cu menire De jertfă pentru ispășire.

19. De la berbec, va fi luată – Fiartă fiind, întâi – o spată – Pe cea din dreapta; după care, Din coș, apoi, preotul are Să ia o turtă, însoțită De o plăcintă nedospită. Acestea, Nazireului, Date vor fi. În mâna lui – După ce fost-au adunate De preot, vor fi așezate, Când și-a ras părul capului Cari închinat e, Domnului.

20. Atuncea când va fi luat Darul acela, legănat Va fi, în fața Domnului, De mâinile preotului. Aceste lucruri, toate, sânt Considerate „lucru sfânt”. Ele, cu pieptul legănat, Cu spata ce în dar s-a dat Lui Dumnezeu, drept jertfă care Luată e prin ridicare, Vor fi ale preotului. Apoi el, Nazireului, Îngăduință să îi dea Să poată, iarăș’, vin, să bea.

21. Legea va fi de folosință Pentru cei cari, o juruință De nazireat, vor fi făcut. Acesta e darul cerut – Adus în fața Domnului – Dat pentru nazireatul lui, Afară de ce va putea – După mijloace – ca să dea. Să împlinească, negreșit, Tot ceea ce e potrivit Cu juruința ce-a făcut, Așa precum este cerut De către legea Domnului Ce-i dată nazireatului.”

22. Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:

23. „Tu, lui Aron, astfel să-i spui – Și-asemenea fiilor lui: „Iată cum o să procedați Atunci când binecuvântați Copii-aflați în Israel: Veți spune dar, în acest fel:

24. „Domnul te binecuvinteze Și paza Lui să te vegheze.

25. Să lumineze, peste tine, Lumina cari, de la El, vine – Care, din Fața Lui, răsare – Și să-ți arate îndurare.

26. Fața să-și ‘nalțe Dumnezeu, Asupră-ți, și să-ți dea, mereu, Pacea pe cari doar El o are.”

27. Veți pune, peste fiecare Copil născut în Israel, Numele Meu, în acest fel. Atunci, Eu vă voi asculta Și vă voi binecuvânta.”