Numeri 9 BIV2014

1. Domnul, lui Moise, i-a vorbit, Atuncea când a poposit Poporu-așa precum se știe, În a Sinaiului pustie, În luna-ntâi, din anu-n care Al doilea e, de la plecare Din al Egiptului ținut, De când El, liber, l-a făcut:

2. „Întreg poporul Israel Va prăznui, mereu, la fel, Paștele, cum am stabilit, Când este timpul potrivit.

3. Când prima lună va veni Și-a paișpea zi se va-mplini, Să prăznuiască fiecare, Această sărbătoare mare, De-ndată ce s-a înserat, Așa precum, porunci, v-am dat.”

4. Copiilor lui Israel, Moise le-a poruncit astfel, Să prăznuiască, ne-ncetat, Paștele care li s-a dat.

5. Ei, Paștele, l-au prăznuit, Atunci, la timpul potrivit, În a Sinaiului pustie, În luna-ntâi – precum se știe – A paișpea zi, pe înserat, Precum poruncile s-au dat, De către Dumnezeul lor, Prin Moise-ntregului popor.

6. Atuncea, în popor, aflați, Au fost câțiva inși necurați, Căci au atins un mort. Deci ei, Alături de ceilalți Evrei, Nu au putut să prăznuiască Fără ca să păcătuiască, Paștele-acelea. Ei s-au dus La Moise și Aron și-au spus:

7. „Din pricina unui mort, noi Ajuns-am necurați. Apoi, De ce – noi – nevoiți să fim, Cu-al nostru dar, să nu venim La vreme-n fața Domnului, În mijlocul poporului?”

8. Moise-a răspuns: „Aici să stați, Căci trebuie să așteptați Să văd ce-anume poruncește Domnul, în ceea ce privește Treaba cu care ați venit.”

9. Domnul, lui Moise, i-a vorbit:

10. „Copiilor lui Israel, Vorbește-le, în acest fel: „Atunci când întâmpla-se-va Că o să fie cineva Într-o călătorie-aflat – Sau poate este necurat Căci a atins vreun mort – să știe Că-i este-ngăduit să ție Paștele-n cinstea Domnului.

11. A doua lună-a anului, A paișpea zi, pe înserat, Paștele Meu va fi mâncat Cu-azimi și cu ierburi amare;

12. Și nimenea, voie, nu are Să lase, din Paștele Mele – Până în zori – ceva, din ele. Când le mâncați, atenți să fiți Ca, nici un os, să nu-l zdrobiți, Sau să îl frângeți. Deci veți ține Paștele-așa cum se cuvine – Așa precum am poruncit, La timpu-anume stabilit.

13. Când cineva nu o să fie Aflat într-o călătorie – Și nici nu se va fi-ntâmplat Că acel om e necurat – Și totuși, nu a prăznuit Paștele, fi-va nimicit. Deci dacă el nu și-a adus Darul – așa precum v-am spus – La vreme-n cinstea Domnului, Atunci, pentru păcatul lui, Omul acela – negreșit – Are să fie pedepsit.

14. Dacă străinul prăznuiește Paștele Meu – căci locuiește La voi – va trebui să știe Că obligat este să ție Poruncile ce vi le-am dat Și legile ce le-am lăsat Și care sunt referitoare Direct la astă sărbătoare. Aceiași lege – să se știe – Că-n veci va trebui să fie, Pentru străinul de la voi Și pentru băștinaș apoi.”

15. În ziua-n cari s-a așezat Cortul, deasupră-i, s-a lăsat Un nor ce l-a acoperit Și pân’ la ziuă s-a zărit, Asupra sa, o-nfățișare Ce aducea cu un foc mare.

16. Întotdeauna se vedea La fel: un nor acoperea – Ziua – locașul cortului, Iar noaptea, chipul focului.

17. Când, de pe cort, se-nălța norul, Atunci pornea, la drum, poporul, Iar unde norul se oprea, Israel tabăra-și punea.

18. După porunca Domnului, Era mersul poporului: Când norul cortu-acoperea, Poporu-n tabără ședea.

19. Atunci când noru-a zăbovit, Stând peste cort, nu a pornit, La drum, poporul Domnului, Ci asculta porunca Lui.

20. Și tot la fel, s-a întâmplat Și când puține zile-a stat Norul, deasupra cortului: Pornea la ridicarea lui.

21. Când seara, norul se oprea Și până-n zori de zi, ședea, Asemeni lui făcea poporul. În zori doar, când se-nălța norul, Pornea întregul Israel. Când se-ntâmpla că noru-acel O zi și-o noapte-acoperea Cortul, poporul se oprea; Atunci doar, când se-nălța norul, Pornea la drum, din nou, poporul.

22. Când două zile zăbovea Norul, pe cort, sau când ședea Un an, o lună – peste el – Pe loc, întregul Israel Oprit era. Numai când norul Se ridica, pornea poporul.

23. Astfel, poporu-a împlinit Tot ce prin Moise-a poruncit Domnul, să facă. El pornea La drum și-n urmă, se oprea, După porunca Domnului, Care-i fusese dată lui.