Filipeni 3 VDCL

1. Încolo, frații mei, bucurați‐vă în Domnul. Ca să vă scriu aceleași, mie nu‐mi este anevoie, iar vouă vă este de temei.

2. Păziți‐vă de câinii aceia! Păziți‐vă de lucrătorii răi! Păziți‐vă de scrijilătură!

3. Căci noi suntem tăierea împrejur, noi care slujim lui Dumnezeu prin Duhul și ne lăudăm în Hristos Isus și nu ne încredem în carne.

4. Cu toate că eu am de ce să am încredere și în carne. Dacă vreunui altuia i se pare că poate avea încredere în carne, mie mai mult:

5. prin tăiere împrejur a opta zi, din neamul lui Israel, din seminția lui Beniamin, evreu din evrei; în privința legii, fariseu,

6. în privința râvnei, prigonitor al bisericii, în privința dreptății care este prin lege, fără vină.

7. Dar pe cele ce îmi erau câștiguri le‐am socotit pagubă pentru Hristos.

8. Ci într‐adevăr și socotesc că toate sunt pagubă, pentru înălțimea cunoștinței lui Hristos Isus, Domnul meu, pentru care m‐am păgubit de toate și le socotesc ca gunoaie ca să câștig pe Hristos

9. și să fiu aflat în el nu având ca dreptate a mea pe cea din lege, ci pe cea prin credința în Hristos, dreptatea de la Dumnezeu, pe temeiul credinței,

10. ca să‐l cunosc pe el și puterea învierii lui și părtășia patimilor lui, fiind făcut asemenea morții lui,

11. dacă cumva voi ajunge la învierea cea dintre cei morți.

12. Nu că am și luat premiul sau chiar sunt desăvârșit: însă urmăresc ca să‐l dobândesc după cum am fost dobândit și eu de Hristos Isus.

13. Fraților, eu nu mă socotesc încă pe mine însumi că l‐am dobândit. Dar una fac, uitând cele din urmă, și întinzându‐mă din răsputeri spre cele dinainte,

14. alerg drept la țintă către premiul chemării de sus a lui Dumnezeu în Hristos Isus.

15. Deci toți câți suntem desăvârșiți să gândim aceasta: și dacă gândiți ceva altfel, Dumnezeu vă va descoperi și aceasta.

16. Numai la ceea ce am ajuns să pășim prin aceea.

17. Fraților, fiți împreună următori ai mei și îndreptați‐vă privirea la cei ce umblă așa cum ne aveți pildă pe noi.

18. Căci umblă mulți, pe care de mai multe ori vi‐i spuneam, iar acum spun chiar plângând, că sunt vrăjmașii crucii lui Hristos,

19. al căror sfârșit este pieirea, al căror dumnezeu este pântecele și a căror slavă este în rușinea lor, care gândesc cele pământești.

20. Căci cetățenia noastră este în ceruri, de unde și așteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos,

21. care va schimba la chip trupul smereniei noastre, făcându‐l asemenea la față cu trupul slavei lui, potrivit lucrării de a putea să‐și supună chiar toate.