Proverbele 1 VDCL

1. Proverbele lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel:

2. ca să se cunoască înțelepciunea și învățătura, ca să se deosebească cuvintele priceperii:

3. ca să capete învățătura prevederii, dreptății, judecății și nepărtinirii;

4. pentru a da agerime de minte celor proști, cunoștință și cumințenie celui tînăr;

5. să audă înțeleptul și să crească în învățătură, și cel cu pricepere să ajungă la sfaturi sănătoase;

6. și să priceapă un proverb și o vorbire cu tâlc, cuvintele înțelepților și cimiliturile lor.

7. Frica Domnului este începutul cunoștinței; dar nebunii nesocotesc înțelepciunea și învățătura.

8. Ascultă, fiul meu, învățătura tatălui tău și nu părăsi îndrumarea mamei tale.

9. Căci ele vor fi o cunună plăcută pentru capul tău și lanțuri în jurul gâtului tău.

10. Fiul meu, dacă te vor ademeni păcătoșii, nu te învoi.

11. Dacă vor zice: Vino cu noi, să pândim sânge, să întindem curse fără cuvânt celui nevinovat;

12. să‐i înghițim de vii ca Șeolul și întregi ca pe cei ce se coboară în groapă;

13. vom găsi averi scumpe, ne vom umplea casele de pradă;

14. tu vei arunca sorțul tău cu noi, o pungă va fi pentru noi toți:

15. fiul meu, nu umbla pe un drum cu ei, oprește‐ți piciorul de la cărarea lor;

16. căci picioarele lor aleargă la rău și se grăbesc să verse sânge.

17. Căci în zadar se întinde lațul în ochii vreunei înaripate.

18. Și aceștia își pândesc sângele lor înșiși, întind cursă sufletelor lor.

19. Așa sunt cărările oricui este lacom de câștig necinstit: el ia viața stăpânului său.

20. Înțelepciunea strigă tare în uliță; își înalță glasul în locuri largi;

21. strigă la capătul ulițelor zgomotoase, la intrarea porților, își rostește cuvintele în cetate:

22. Până când, proștilor, veți iubi prostia, și până când batjocoritorii se vor desfăta în batjocură și nebunii vor urî cunoștința?

23. Întoarceți‐vă la mustrarea mea: iată, voi vărsa duhul meu peste voi, vă voi face cunoscut cuvintele mele.

24. Deoarece am chemat și n‐ați voit să auziți; mi‐am întins mâna și nimeni nu s‐a uitat;

25. ci ați lepădat orice sfat al meu și n‐ați voit mustrarea mea:

26. și eu voi râde în ziua nenorocirii voastre: îmi voi bate joc când va veni frica voastră.

27. Când va năvăli frica voastră ca un vârtej, și nenorocirea voastră va veni ca o furtună, când vor veni peste voi lipsă și strâmtorare;

28. atunci mă vor chema, dar nu voi răspunde; mă vor căuta cu tot dinadinsul, dar nu mă vor afla:

29. căci au urât cunoștința și n‐au ales frica Domnului;

30. n‐au voit sfatul meu, au disprețuit orice mustrare a mea;

31. deci vor mânca rodul căii lor și se vor sătura cu sfaturile lor.

32. Căci abaterea celor proști îi va omorî și nepăsarea nebunilor îi va pierde.

33. Dar oricine mă ascultă pe mine va locui la adăpost și va fi liniștit, fără frică de rău.