Proverbele 13 VBRC2020
1. Fiul înțelept [ascultă] disciplina tatălui, dar cel batjocoritor nu ascultă dojana.
2. Omul mănâncă ceea ce este bun din rodul gurii, dar sufletul celor care înșală, violență.
3. Cine are grijă de gura sa își păzește sufletul, iar cine-și deschide buzele [o face] spre distrugerea lui.
4. Leneșul dorește mult, dar nu este nimic pentru sufletul lui, iar sufletul celui harnic se îndestulează.
5. Cel drept urăște cuvântul mincinos,dar cel vinovat este dezgustător și desconsiderat.
6. Dreptatea îl păzește pe cel integru pe cale, dar vinovăția îl pervertește pe cel păcătos.
7. Este cine o face pe bogatul, dar nu are nimic, și este cine o face pe săracul, dar are avere mare.
8. Răscumpărarea sufletului omului este bogăția lui, dar cel necăjit nu aude dojana.
9. Lumina celor drepți îmbucură, dar candela celor vinovați se stinge.
10. Numai din impertinență vine încăierarea, dar înțelepciunea este cu cei care se lasă sfătuiți.
11. Averea fără trudă se împuținează, dar cel care adună cu mâna o mărește.
12. Așteptarea prelungită slăbește inima, pom al vieții este dorința împlinită.
13. Cine disprețuiește cuvântul se zădărnicește; cel care se teme de poruncă, acela este răsplătit.
14. Legea înțeleptului este izvor de viață, pentru ca să-l îndepărteze de cursele morții.
15. Prudența celui bun aduce har, dar calea celor care înșală este dură.
16. Orice isteț lucrează prin cunoaștere, dar cel nesimțit împrăștie nebunie.
17. Mesagerul vinovat cade în răutate, dar împuternicitul fidel aduce vindecare.
18. Calicie și ocară sunt pentru cel care neglijează disciplina, dar cel care observă mustrarea este onorat.
19. Dorința împlinită este desfătare pentru suflet, dar este lucru abominábil pentru cei nesimțiți îndepărtarea de rău.
20. Cel care umblă cu cei înțelepți devine înțelept, iar cel care se împrietenește cu cei nesimțiți își va face rău.
21. Răul îi urmărește pe cei păcătoși, dar binele îi răsplătește pe cei drepți.
22. Cel bun lasă moștenire nepoților, iar averea celui care păcătuiește este păstrată pentru cel drept.
23. Terenul desțelenit al celor necăjiți [aduce] multă hrană, dar este cine se pierde din cauza lipsei de judecată.
24. Cine-și cruță nuiaua îl urăște pe fiul său, dar cine-l iubește caută imediat disciplina.
25. Cel drept mănâncă până i se satură sufletul, dar pântecele celor vinovați rămâne lipsit.