Proverbele 13 VDCL

1. Un fiu înțelept ascultă învățătura tatălui său; dar cel batjocoritor n‐ascultă la mustrare.

2. Omul va mânca bine din roada gurii sale, dar sufletul celor vânzători va mânca asuprire.

3. Cel ce‐și păzește gura, își ține sufletul, dar pieirea este pentru cel ce‐și deschide larg buzele.

4. Sufletul leneșului dorește și n‐are nimic, dar sufletul celor harnici se va îngrășa.

5. Dreptul urăște cuvântul minciunii, dar cel rău se face urâcios și de ocară.

6. Dreptatea păzește pe cel fără prihană în cale, dar răutatea răstoarnă pe păcătos.

7. Cutare face pe bogatul și n‐are nimic; cutare face pe săracul și totuși are avere mare.

8. Prețul de răscumpărare al vieții unuia este averea sa; dar cel lipsit n‐aude amenințare.

9. Lumina drepților arde voioasă, dar candela celor răi se va stinge.

10. Din mândrie vine numai ceartă, dar cu cei ce se lasă sfătuiți este înțelepciune.

11. Averea câștigată cu înșelăciune scade, dar cel ce o adună cu mâna o va înmulți.

12. Așteptarea amânată îmbolnăvește inima, dar dorința împlinită este un pom al vieții.

13. Cine nu bagă în seamă cuvântul, își va atrage pieire; dar cine se teme de poruncă va fi răsplătit.

14. Învățătura înțeleptului este un izvor de viață ca să se ferească de lațurile morții.

15. Buna înțelegere aduce bunăvoință, dar calea celor fără credincioșie este aspră.

16. Orice om chibzuit lucrează cu cunoștință; dar nebunul își dă de gol nebunia.

17. Solul rău va cădea în rău, dar trimisul credincios este sănătate.

18. Sărăcia și rușinea vor lovi pe cel ce leapădă învățătura, dar cel ce ia seama la mustrare va fi cinstit.

19. Dorința împlinită este dulce sufletului, dar pentru nebuni e o urâciune să se depărteze de rău.

20. Cel ce umblă cu înțelepții se face înțelept, dar cel ce se însoțește cu nebunii își va face rău.

21. Răul urmărește pe păcătoși; dar drepților li se va răsplăti binele.

22. Omul bun lasă o moștenire copiilor săi, dar averea păcătosului se păstrează pentru cel drept.

23. Sunt multe bucate în arătura săracilor, dar unii sunt pierduți din lipsă de judecată.

24. Cel ce își cruță nuiaua urăște pe fiul său, dar cel ce‐l iubește, îl ceartă stăruitor.

25. Cel drept mănâncă până la săturarea sufletului său, dar pântecele celor răi va duce lipsă.